ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 septembrie 2015, reclamanta Compania Județeană Apa Serv S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Autoritatea de Management POS Mediu - Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 8 ianuarie 2015, precum și a Deciziei nr. 3741 din 13 martie 2015 și exonerarea de sancțiunile aplicate (corecție de 2%), cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1311 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Județeană Apa Serv S.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Autoritatea de Management POS Mediu - Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1311 din 19 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Județeană Apa Serv S.A., prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, a formulat întâmpinare, prin care solicită în principal să se constate nulitatea recursului, pe motiv că aspectele invocate în calea de atac nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, pe fondul cererii de recurs, solicită respingerea acesteia ca nefondată.

La data de 6 mai 2019 recurenta - reclamantă Compania Județeană Apa Serv S.A. a formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., o cerere de renunțare la judecata cauzei ce face obiectul prezentului dosar, având în vedere că în cadrul notei de constatare s-a menționat faptul că suma stabilită drept corecție financiară va fi suportată de la bugetul de stat, în temeiul O.G. nr. 15/2013.

II. Cu privire la cererea de renunțare la judecată

Examinând cererea de renunțare la judecată, se constată că aceasta a fost formulată de recurenta-reclamantă Compania Județeană Apa Serv S.A. prin reprezentant legal și a fost comunicată părților adverse.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamanților, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum și dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunțarea se face în căile extraordinare de atac, instanța va dispune și anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante privind renunțare la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar și va anula sentința pronunțată în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei Compania Județeană Apa Serv S.A.

Anulează sentința civilă nr. 1311 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - CP