ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 923/2017

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 10 decembrie 2012 în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. A. S.A. și a fost desemnat administrator judiciar în cauză B..

Prin sentința civilă nr. 526 din 26 mai 2014, dată în același dosar a fost deschisă procedura generală a falimentului împotriva aceleiași debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar tot B..

La 04 iulie 2014, creditorii C., D., E. ș.a., au formulat contestație împotriva procesului-verbal nr. x din 26 iunie 2014 al Comitetului Creditorilor, publicat în B.P.I. nr. 12356 din 30 iunie 2014, prin care fusese aprobată propunerea Municipiului Galați de stingere a debitului său.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Galați, secția a II-a civilă sub nr. x/2012/a10.

În motivare, contestatorii au susținut că Municipiul Galați datora falitei suma de 1.599.044 euro, dar că prin hotărârea adoptată creditorii au renunțat la suma de 349.044,17 euro. De asemenea, au arătat că propunerea Municipiului Galați trebuia dezbătută în cadrul Adunării Creditorilor, iar nu în Comitetul Creditorilor.

Referitor la scutirea menționată, au arătat că o prejudiciază grav pe debitoare și că suma nu poate fi acoperită din valorificarea bunurilor debitoarei. Autorii nu au indicat temeiul de drept al contestației.

Prin sentința civilă nr. 1443 din 28 noiembrie 2014, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, și a respins contestația ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 78/R din 25 martie 2015, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de contestatorul C. împotriva sentinței civile anterior evocate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând în esență că descărcarea de datorie este o atribuție a lichidatorului, sub condiția confirmării de către judecătorul-sindic, iar nu a Comitetului creditorilor și că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât cauza a fost soluționată în primă instanță pe excepție, nu pe fond.

Prin sentința civilă nr. 69 din 29 ianuarie 2016, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, în rejudecare după casare, a respins ca nefondate excepțiile invocate de debitoare și a admis contestația formulată de împotriva Hotărârii Comitetului Creditorilor consemnată în procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2014, pe care a anulat-o în parte, anume cu privire la eșalonarea plății debitului datorat de Municipiul Galați.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în speță lichidatorul judiciar al falitei S.C. A. S.A. a propus, iar Comitetul creditorilor acestei societăți a aprobat, ca debitorul Municipiul Galați să achite debitul în sumă de 471.048 euro integral la 25 iulie 2014, să plătească cheltuielile de judecată la 25 august 2014, iar suma reprezentând penalitățile de întârziere datorate în 8 rate lunare, până la 30 aprilie 2015.

Raportat la cele anterior consemnate, tribunalul a apreciat că prin hotărârea contestată debitorul Municipiul Galați a fost exonerat de plata penalităților de întârziere până la data achitării integrale a debitului principal, respectiv până la 25 iulie 2014, precum și de la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând penalități de întârziere achitate în rate, în loc să fie obligat la plata în bloc a tuturor acestor sume.

Totodată, tribunalul, reținând că printre atribuțiile Comitetului creditorilor nu se numără și posibilitatea adoptării de hotărâri privind exonerarea debitorilor de la plata unor sume de bani, a conchis că hotărârea contestată este inopozabilă creditorilor care nu au adoptat măsura evocată, întrucât a fost luată cu încălcarea competenței stabilite de legea insolvenței.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierilor premergătoare debitoarea S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B., a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016.

Pentru a decide în acest sens, instanța de control judiciar a reținut că în cauză se impun cu autoritate de lucru judecat considerentele reținute în decizia civilă nr. 78/R din 25 martie 2015, dată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în primul ciclu procesual, în sensul că prin procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2014 contestat Comitetul creditorilor societății S.C. A. S.A. a aprobat stingerea debitului datorat de Municipiul Galați pentru suma de aproximativ 340.000 euro, însă operațiunea realizată nu intra în atribuțiile acestui organ, ci îi revenea practicianului în insolvență, sub verificarea judecătorului-sindic, potrivit art. 20 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 85/2006.

În consecință, hotărârea contestată a fost apreciată ca fiind vădit nelegală, argument în considerarea căruia curtea de apel a respins recursul debitoarei și a menținut sentința atacată.

La 22 aprilie 2016, creditorul C. a formulat cerere de despăgubiri, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă sub nr. x/2012/a54, prin care a solicitat obligarea lichidatorului judiciar B. la plata sumei de 2.049.667lei, precum și la plata de daune moratorii aferente acestui prejudiciu.

În motivare, autorul a susținut că, prin scutirea ilegală a Municipiului Galați de la plata penalităților în valoare de 2.049.667 RON, lichidatorul judiciar a nesocotit decizia nr. 137/2013 a Curții de Apel Galați și sentința civilă nr. 69/2016, rămasă irevocabilă prin decizia 68/2016, date în dosarul asociat a10*.

De asemenea, a susținut că, stabilind la 04 mai 2015 închiderea executării silite pornite de debitoarea S.C. A. S.A. împotriva Municipiului Galați în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 137 din 17 februarie 2013 a Curții de Apel Galați și care a format obiectul dosarului execuțional nr. x/2013 al B.E.J.A. F. și G., lichidatorul judiciar a luat o măsură nelegală.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. (4) și art. 144 din Legea nr. 85/2006 și art. 1530 și 1535 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

La 09 iunie 2016, creditorul a mai solicitat obligarea lichidatorului judiciar la plata de penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru prejudiciul adus creditorilor, așa cum rezultă din art. 12.2 din contractul de lucrări nr. x/2008.

Prin sentința civilă nr. 775 din 29 decembrie 2016, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea în despăgubiri formulată de creditorul C. în contradictoriu cu lichidator judiciar B. al debitoarei S.C. A. S.A. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit legii speciale, măsura obligării lichidatorului la plata unei despăgubiri putea fi luată dacă, în prealabil, judecătorul-sindic îi aplica acestuia o amendă judiciară pentru nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau sau dacă se constata, în mod direct sau pe cale incidentală, că lichidatorul judiciar, din culpă sau cu rea-credință, nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

Or, având în vedere că în cauză lichidatorul nu a fost sancționat, anterior promovării acțiunii pendinte, pentru închiderea la 04 mai 2015 a executării silite privindu-l pe debitorul Municipiul Galați, tribunalul a apreciat cererea ca inadmisibilă.

În susținerea aceleiași concluzii a menționat și împrejurarea că autorul a invocat încălcarea de către lichidatorul judiciar în anul 2015 a unor hotărâri judecătorești pronunțate abia în anul 2016, adică ulterior adoptării măsurii închiderii procedurii de executare silită.

Împotriva acestei sentințe, creditorul C. a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Pentru a decide în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut că singura hotărâre prin care s-a dispus o măsură executorie este sentința civilă nr. 69 din 29 ianuarie 2016 a Tribunalului Galați, în considerentele căreia s-a notat doar nelegalitatea măsurii de aprobare de către Comitetul creditorilor, iar nu nelegalitatea descărcării de datorie în sine. De asemenea, curtea de apel a consemnat că dimpotrivă, în hotărârea evocată s-a reținut că descărcarea de datorie propusă pentru Municipiul Galați era necesară, confirmând altfel legalitatea măsurii.

Astfel, având în vedere autoritatea de lucru judecat a constatării evocate, a apreciat că atragerea răspunderii lichidatorului judiciar este imposibilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 aprilie 2017, contestatorul C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2012, susținând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2012.

În drept, revizuentul a indicat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În memoriul depus la dosar, autorul a argumentat pretinsa contrarietate dintre cele două decizii, arătând că, în timp ce în considerentele deciziei nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a reținut că lichidatorul judiciar a acordat în mod nelegal Municipiului Galați scutire de la plata datoriei față de falita S.C. A. S.A., în considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită aceeași instanță a consemnat că scutirea debitorului de la plata de penalități a fost legală.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Cu titlu preliminar, se constată că prezenta cale extraordinară de atac este guvernată de prevederile C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată într-un litigiu promovat la 19 noiembrie 2012, deci sub imperiul legii procesuale vechi, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, care prevăd că dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Prin urmare, instanța supremă va analiza cererea de revizuire pendinte din perspectiva art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate."

Astfel, chiar din redactarea normei menționate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice" rezultă cu evidență condițiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, echivalentul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, indicat de revizuent, respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice; hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat sau, dacă ar fi fost invocată, aceasta să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, prin adoptarea de către instanțe de soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca și consecință a împrejurării că fiecare dintre părți s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieși. Astfel, pentru depășirea acestei situații aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, se constată că revizuentul solicită revizuirea/anularea deciziei nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2012, susținând că este potrivnică deciziei nr. 68/2016 din 06 aprilie 2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2012.

Astfel, deși ambele hotărâri pretins contradictorii au fost pronunțate în cadrul procedurii falimentului debitoarei S.C. A. S.A., se constată că ele au fost date în cauze având obiecte distincte și au fost purtate între părți diferite și neavând aceleași calități.

Astfel, hotărârile au fost date în litigii având obiecte și cauze diferite, în contextul în care primul a vizat contestația formulată împotriva Hotărârii Comitetului Creditorilor consemnată în procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2014, temeiul legal reținut ca incident fiind art. 17 din Legea nr. 85/2006.

Cel de-al doilea litigiu a privit acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin scutirea nelegală a debitorului Municipiul Galați de la plata penalităților datorate falitei în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 137 din 17 februarie 2013 a Curții de Apel Galați și acordarea de penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru prejudiciul adus creditorilor, temeiul acțiunii în răspundere fiind conduita culpabilă a lichidatorului care a refuzat punerea în executare a patru hotărâri judecătorești.

Totodată, se constată că cele două cauze s-au purtat între părți diferite și neavând aceleași calități, având în vedere că împotriva Hotărârii nr. 2464 din 26 iunie 2014 a Comitetului Creditorilor debitoarei S.C. A. S.A. contestația a fost formulată de contestatorii C., D., E., ș.a. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. și creditorii H. S.A., I. S.A., ș.a., în timp ce cererea în despăgubiri a fost promovată doar de creditorul C. împotriva B. în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A.

Prin urmare, instanța supremă impune concluzia că nu poate fi reținută potrivnicia celor două hotărâri, având în vedere neîndeplinirea în cauză a condiției triplei identități instituite de legiuitor.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu respectă cerințele impuse de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 45/2017 din 08 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.