ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 556/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin sub nr. x/20.08.2010, reclamanta A. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice București prin DGFP Caraș-Severin, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.700.000 RON, cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 403/11.03.2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2010 s-a admis în parte acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta STATUL ROMÂN- reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală Finanțelor Publice Caraș-Severin și, în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 600.000 RON echivalentă în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 500 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

În cursul soluționării apelului, respectiv la data de 09.07.2010, a decedat reclamanta A., în cauză fiind introduși moștenitorii legali ai acesteia, B. și C..

Prin decizia civilă nr. 1052/20.10.2011, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamanta A. (decedată) cu moștenitori B. și C., împotriva sentinței civile nr. 403 din data de 11.03.2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2010.

A admis apelul declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CARAȘ-SEVERIN, împotriva aceleiași hotărâri și rejudecând, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea civilă introdusă de către reclamanta A., decedată în cursul soluționării procesului, cu moștenitori legali B. și C., împotriva pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Prin Decizia nr. 2891/30 mai 2012 pronunțată în dosar nr. x/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție București a admis recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei civile nr. 1052 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2010* la data de 12.10.2012.

Prin decizia nr. 210 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă A. și continuat de succesorii C. și B., împotriva sentinței civile nr. 403 din 11.03.2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

S-a admis apelul formulat de apelantul pârât Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Caraș-Severin, împotriva aceleiași sentințe și s-a schimbat sentința apelată în sensul că s-a respins în tot acțiunea. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 8 aprilie 2013.

La termenul de la 10 octombrie 2014, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoștința instanței că intimatul - reclamant B. a decedat.

Prin încheierea din 19 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a respins, ca nefondată cererea de redeschidere a judecății formulată de recurentul -reclamant C., instanța reținând că acesta nu s-a conformat obligației legale de a indica moștenitorii defunctului intimatului - reclamant B..

La 20 ianuarie 2017, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 29 martie 2017, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

La data de 22 martie 2017, recurentul -reclamant a depus la dosar precizări în susținerea motivelor de recurs invocate, fără însă a solicita repunerea cauzei pe rol cu indicarea moștenitorilor defunctului B..

Analizând cu prioritate excepția perimării cererii de recurs, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul de la 10 octombrie 2014, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoștința instanței că intimatul - reclamant B. a decedat.

Prin încheierea din 19 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a respins, ca nefondată cererea de redeschidere a judecății formulată de recurentul -reclamant C., motivat de faptul că acesta nu s-a conformat obligației legale de a indica moștenitorii defunctului intimatului - reclamant B..

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data când s-a împlinit termenul de perimare, părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moștenitorilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 210 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.