ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2017

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2016 la data de 22.11.2016 reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâta E., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială să dispună sistarea lucrărilor la imobilul "S+P+4E+ et. 5 retras" situat în București, str. x, CF nr. x nr. cadastral x, până la soluționarea litigiului asupra fondului dreptului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997 și urm. Noul C. proc. civ., art. 14-15 din Noul C. civ.

Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 21298/2016 din 25 noiembrie 2016 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că normele de competență teritorială în materia ordonanței președințială sunt de ordine publică, date fiind dispozițiile imperative ale art. 997 C. proc. civ.. Astfel, legiuitorul a stabilit în mod expres că cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă în soluționarea în primă instanță a fondului dreptului. Prin urmare, părțile nu pot să deroge de la această regulă, numai această instanță fiind aptă să pronunțe măsuri provizorii pe calea ordonanței președințiale.

Obiectul ordonanței președințiale constă în sistarea lucrărilor de construcție, reprezentând o obligația de a face. Raportat la acest obiect, s-a reținut că instanța căreia îi revine competența să judece în primă instanță fondul cauzei este judecătoria de la domiciliul pârâtei, conform art. 94 lit. h) coroborat cu art. 107 C. proc. civ., întrucât celelalte norme de competență alternativă sau exclusivă prevăzute de art. 108-121 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Astfel, având în vedere că domiciliul pârâtei este situat în comuna Cojasca, sat Fântânele, județ Dâmbovița, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgoviște, ca instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtei.

Dosarul a fost înregistrat la 19.12.2016 pe rolul Judecătoriei Târgoviște care, prin sentința civilă nr. 775 din 24 februarie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "obligație de a face pe calea ordonanței președințiale", acțiune formulată de reclamanții A., B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Sector 1 București; a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sector 1 București și Judecătoria Târgoviște; a suspendat judecarea cauzei și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență astfel ivit.

Instanța a reținut că dispozițiile art. 997 C. proc. civ. trimit exclusiv la competența materială, procesuală și funcțională, dacă este cazul, competența teritorială urmând să fie stabilită potrivit dreptului comun, ca urmare a completării procedurii speciale cu dispozițiile dreptului comun.

Fiind în prezența unei obligații de a face, neevaluabile în bani - sistarea lucrărilor de construire, competența teritorială este de ordine privată raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ., sens în care Judecătoria Sectorului 1 București nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu necompetența în raport de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei ordonanțe președințiale, reprezentând obligația de a face, respectiv sistarea lucrărilor de construire.

În raport de obiectul litigiului - cerere emitere ordonanță de plată - competența teritorială este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, instanța nu poate să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența în această situație este de ordine privată și nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

În speță, pârâta nu invocat excepția necompetenței teritoriale așadar, prin alegerea exprimată de reclamanți la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A., B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.