ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 24 septembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 285.160,19 RON reprezentând contravaloarea materialelor folosite la construirea și dotarea imobilului casă situat în Pitești, str. x, precum și la repararea prejudiciului reprezentând taxe, impozite și accesorii în cuantum,de 686.624,99 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 25 mai 2016, reclamanta a arătat că pentru suma de de 74.171,76 RON reprezentând contravaloarea bunurilor mobile neincorporabile în imobil, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., pentru restul de sumă de 285.160,19 RON a invocat dispozițiile art. 493 C. civ. teza I, iar pentru capătul doi de acțiune a invocat art. 493 teza a II-a C. civ. în cea ce privește construcțiile și materialele incorporate și art. 998 - 999 C. civ. pentru bunurile mobile neincorporabile în imobil, alături de prevederile art. 19 și 21 C. fisc.

Prin Sentința nr. 27 din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat-o pe reclamantă la suma de 600 RON cheltuieli de judecată către pârât.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 374 din 22 ianuarie 2018, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul celui de al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea la plata prejudiciului reprezentând taxele și impozitelor prevăzute de lege, instanța mărginându-se să se refere doar la primul petit al cererii de chemare în judecată. Referindu-se la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. vizând răspunderea civila delictuală.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 3 decembrie 2019, fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) litera. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. vizând răspunderea civila delictuală, însă din lecturarea cererii de recurs, se constată că dispozițiile legale menționate au fost invocate doar formal, recurenta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția instanței de apel prin care s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 998 - 999 C. civ.

Nu se poate considera că simpla indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

Referitor la invocarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ. prin care recurenta susține că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul celui de al doilea capăt de cerere vizând obligarea pârâtului la plata prejudiciului reprezentând taxele și impozitelor prevăzute de lege, se constată că deși criticile formulate ar fi putut constituii motiv de recurs, având în vedere că aceasta se referă la o cerere accesorie care se deduce din modul de soluționare a cererii principale, rezultă că și aceste dispoziții legale au fost invocate tot formal.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

Totodată, în considerarea înscrisurilor de la dosarul de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 374 din 22 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Obligă pe recurenta reclamantă A. SRL la 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - CL