ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2019

HOTĂRÂRE

05.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2018, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună deschiderea procedurii insolvenței.

Prin Sentința civilă nr. 1131 din 28 iunie 2018, Tribunalul Vâlcea prin judecător sindic a deschis procedura generală a insolvenței debitoarei și a desemnat administrator judiciar pe B. SPRL.

Prin Sentința civilă nr. 1519 din 01 noiembrie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, prin judecător sindic, a hotărât declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, reținând că din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului sediul debitorului a fost schimbat în localitatea Copăceni, județul Ilfov, societatea fiind radiată din Registrul Comerțului Vâlcea, prin încetarea activității desfășurate pe raza acestui județ, încă din anul 2014.

Conform art. 41 din Legea nr. 85/2014, procedura insolvenței este de competența tribunalului în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social cel puțin 6 luni, anterior datei sesizării instanței. Cum acest sediu este în județul Ilfov, încă din anul 2014, cauza a fost declinată spre competentă soluționare Tribunalului Ilfov.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 03 decembrie 2018.

Prin Sentința civilă nr. 41/2019 din 10 ianuarie 2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 132 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care prima instanța a stabilit că este competentă să soluționeze cauza are caracter interlocutoriu, leagă instanța și nu se mai poate reveni asupra acesteia.

Așadar, față de prevederile exprese ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Ilfov a constatat că ulterior momentului în care s-a declarat competent să judece cauza și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, Tribunalul Vâlcea nu mai putea repune în discuție competența teritorială.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că acțiunea dedusă judecății, promovată la 20 martie 2018, are ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., la cererea creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are obligația, încă de la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, să se pronunțe prin încheiere cu privire la competența generală, materială și teritorială a instanței.

Caracterul interlocutoriu al încheierii de verificare a competenței obligă părțile și judecătorul să aștepte pronunțarea hotărârii din prima instanță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.

Față de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, la primul termen de judecată din 28 iunie 2018, la care părțile au fost legal citate, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, judecătorul sindic a dispus, prin Sentința nr. 1131 din 28 iunie 2018, deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei și a desemnat administrator judiciar pe B. SPRL.

La 25 octombrie 2018, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, reținând în considerente că debitoarea are domiciliul în Copăceni, județul Ilfov, astfel cum rezultă din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, localitate în circumscripția Tribunalului Ilfov.

Prin urmare, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea a fost invocată de instanță ulterior primului termen de judecată din 28 iunie 2018, la care părțile au fost legale citate și la care instanța a dispus deschiderea procedurii insolvenței și a numit administratorul judiciar, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., fiind depășit momentul procesual privind posibilitatea invocării excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că la primul termen de judecată din 28 iunie 2018, a existat posibilitatea obiectivă a instanței de a se pronunța cu privire la stabilirea competenței, având în vedere că în încheiere s-a reținut că debitoarea are sediul social în comuna Copăceni, sat Copăceni, județul Ilfov și ultimul domiciliu fiscal cunoscut în comuna Milcoiu, județul Vâlcea.

Astfel, competența Tribunalului Vâlcea a fost legal dobândită la data la care această instanță a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L. și s-a făcut prin raportare la sediul social al debitoarei, competența fiind fixată la acest moment pentru întreaga durată a procedurii, fiind lipsite de relevanță eventuale modificări ale sediului debitoarei.

În raport cu considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.