ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2018

HOTĂRÂRE

23.01.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 10 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună deschiderea procedurii insolvenței în privința pârâtei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

La termenul de judecată din 7 iunie 2017, Tribunalul București, secția VII-a civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 3517 din 7 iunie 2017, Tribunalul București, secția VII-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

În motivarea acestei sentințe, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a reținut următoarele considerente:

Instanța a constatat că litigiul este guvernat este dispozițiile Legii nr. 85/2014 și a evocat dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 41 alin. (1) și alin. (2) din același act normativ.

Potrivit relațiilor comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, anexate la solicitarea instanței (aflate la dosar), debitoarea S.C. A. S.R.L. are sediul social în localitatea Târgu Neamț, oraș Târgu Neamț, strada x, nr. 16, jud. Neamț, cu număr de înmatriculare în registrul comerțului x.

Așadar, sediul cu care debitoarea-pârâtă figurează în registrul comerțului este același din 10 octombrie 2014, cu mai mult de 6 luni înainte de sesizarea instanței, respectiv în circumscripția Tribunalului Neamț.

În temeiul dispozițiilor legale imperative menționate anterior, care reglementează un caz de competență teritorială absolută și al dispozițiilor art. 129 pct. 3 C. proc. civ., Tribunalul București, secția VII-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 18 iulie 2017, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 532/F din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

În motivarea acestei sentințe, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele considerente:

Potrivit informațiilor comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, dar și a informațiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, debitoarea S.C. A. S.R.L. și-a schimbat sediul din Târgu Neamț, str. x., județul Neamț, în Municipiul București, str. x, fiind pronunțată în acest sens Rezoluția Directorului O.R.C. nr. x/07.10.2014.

Prin urmare, sediul actual (neschimbat din 7 octombrie 2014) se află în circumscripția Tribunalului București, iar conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2), coroborate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Pentru aceste motive, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 4 decembrie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul București, secția a VII-a civilă și Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conform art. 41 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, "toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței".

Potrivit art. 41 alin. (2) din același act normativ, "sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor. În cazul în care sediul a fost schimbat cu mai puțin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor înainte de schimbare".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că acțiunile întemeiate pe Legea nr. 85/2014 sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social, conform mențiunilor din registrul comerțului, cel puțin 6 luni înainte de data sesizării instanței.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, începând cu data de 7 octombrie 2014, debitoarea-pârâtă S.C. A. S.R.L. și-a schimbat sediul social de la adresa din Târgu Neamț, str. x, jud. Neamț la adresa din București, str. x, astfel cum rezultă din extrasul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamț și extrasul O.N.R.C. .

Dat fiind că la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea-pârâtă S.C. A. S.R.L. figura în registrul comerțului cu sediul social în București, pentru o perioadă care depășește durata termenului de 6 luni prevăzut la art. 41 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, rezultă că soluționarea cererii introductive de instanță este de competența teritorială a Tribunalului București, secția a VII-a civilă.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) teza I și art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) din același act normativ, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a civilă.