ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2019

HOTĂRÂRE
01.03.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. SA s-a solicitat:

- constatarea caracterului nul absolut și abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 2.3 din condițiile speciale, art. III.7, art. VII.1 pct. 1, 3, 4, 5, 7, 8 și 10, VII.2, art. VIII.1 pct. 2 și 5 din condițiile generale ale contractului de credit de consum nr. x din 02 octombrie 2008;

- obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule și abuzive cu titlu de comision de acordare;

- constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia, art. IV.1 și art. introdus prin graficul de rambursare din 23 ianuarie 2015 care prevede:"(...) vă aducem la cunoștință faptul că există posibilitatea modificării, în sensul majorării, a sumelor datorate, în cazul materializării riscului valutar și a riscului de rată a dobânzii, în situația în care ați contractat un credit în altă valută decât cea în care vă încasați veniturile/în situația în care creditul contractat are dobânda variabilă"

- stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului și recalcularea ratelor achitate până în prezent având în vedere diferența între valoarea francului de la data semnării contractului și valoarea francului de la data fiecărei scadențe;

- denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională.

Prin Sentința civilă nr. 3780 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. SA, s-a constatat nulitatea absolută și caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. x din 02 octombrie 2008:

- VII pct. 1 subpct. 4 din condițiile generale, sub aspectul mențiunii "încălcare pe care banca o consideră imposibil de a fi remediată sau, dacă a fost remediată, banca consideră că nu a fost remediată într-o manieră satisfăcătoare"

- VII pct. 1 subpct. 5 din condițiile generale sub aspectul mențiunii "indiferent de motiv"

- VII pct. 1 subpct. 8 din condițiile generale

- VII pct. 1 subpct. 10 din condițiile generale

- VII pct. 2 din condițiile generale sub aspectul mențiunii "situație care în opinia băncii ar face imposibilă rambursarea creditului de către celălalt împrumutat".

Totodată, au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1535 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile reclamanților și pârâtei.

Recurenta -pârâtă C. SA a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1535 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 ianuarie 2018.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate și, ca urmare a rejudecării în fond, admiterea apelului, schimbarea deciziei și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta a susținut că decizia recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, arătând că, în ceea ce privește comisionul de rambursare anticipată, acesta este reglementat în cuprinsul art. 93 lit. c) din Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și în cuprinsul dispozițiilor art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010 precum și în cele ale art. 46 alin. (1) lit. s) din O.U.G. nr. 50/2010. Au mai precizat că respectivele dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, rezultând că respectivul comision nu poate fi considerat abuziv în temeiul acestei legi.

Recurenta arată că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 a trimis intimaților o notificare cu privire la modificările contractului de credit prin care s-a stabilit valoarea comisionului de rambursare anticipată la 0 %, dat fiind că la acea dată dobânda era variabilă, că ulterior au fost implementate modificările conforme cu legislația de la acea dată. Consideră recurenta că a respectat toate prevederile legale.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii, instanța de fond nu a fost învestită soluționarea unui capăt de cerere cu privire la comisionul de rambursare anticipată, criticile formulate de recurentă cu privire la acest aspect neputând forma obiectul judecății în această fază procesuală.

Înalta Curte reține astfel că, deși au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, din perspectiva limitelor învestirii instanței în exercitarea controlului de legalitate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta- pârâtă C. SA împotriva Deciziei nr. 1535 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2019
Asupra recursului de față, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și an
ÎCCJ 2019-03-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 622/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: I. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând insta
ÎCCJ 2020-11-12
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2294/2020
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020 Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 06.10.2014 sub nr. x/2014,
ÎCCJ 2020-12-10
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2020
Ședința publică din data de 10 decembrie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 16 decembrie 2014, reclamanta
ÎCCJ 2019-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2019
Ședința publică din data de 28 februarie 2019 Asupra recursului de față, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în consid
Sursă