ÎCCJ, decizie (scj.ro #82450)

Reparații/despăgubiri solicitate, în baza Legii nr. 10/2001, pentru bunurile mobile preluate de stat din imobilul ce funcționa ca farmacie Cuprins pe materii : Drept civil. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Bunuri mobile aflate în farmacia preluată în mod abuziv de stat. Despăgubiri Index alfabetic : Drept civil - Farmacie naționalizată - Bunuri mobile aflate în farmacie - Măsuri reparatorii - Despăgubiri Legea nr. 10/2001 , art. 6 În raport cu obiectul acțiunii – despăgubiri pentru bunuri mobile – nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 care se referă la regimul juridic al imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și al bunurilor mobile prevăzute limitativ în art. 6 Secția civilă, decizia nr. 2961 din 21 aprilie 2004 La 19 februarie 2002, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul A.S.

a chemat în judecată S.C.F. Centrofarm și Ministerul Sănătății și Familiei, pentru constatarea nulității absolute a actului de naționalizare a unei farmacii din București, naționalizarea făcându-se fără titlu valabil și obligarea pârâților de a plăti despăgubiri, în conformitate cu valoarea inventarului alcătuit cu ocazia efectuării naționalizării la data de 2 aprilie 1949. Prin sentința nr. 673 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a IV–a civilă, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere și ca prescrisă cererea de despăgubiri. Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 403 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă.

Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat. Acțiunea, cât și concluziile scrise depuse în toate fazele procesului precum și cererea de apel și recurs cuprind susțineri ale reclamantului din care nu rezultă că a solicitat constatarea preluării fără titlu valabil a farmaciei, ci, dimpotrivă, că a solicitat constatarea nulității absolute a actului de naționalizare, acesta fiind obiectul cererii, urmat de motivarea că naționalizarea s-a făcut fără titlu valabil. Dar, obiectul principal al investirii instanței este acțiunea în despăgubiri, ca urmare a preluării inventarului farmaciei, ce a aparținut tatălui reclamantului, după naționalizare.

Deci, nu se revendică imobilul, localul farmaciei, ci se solicită despăgubiri pentru inventarul farmaciei, preluat în anul 1949, cum ar fi: veselă, aparatura, ustensile, medicamente, substanțe și droguri, materiale sanitare, articole de drogherie, descrise în anexele 1 – 9 la procesul verbal de predare-preluare din 2 aprilie 1949. Este vorba deci de plata despăgubirilor derivând din preluarea unor bunuri mobile. În raport de obiectul cererii, se constată că nu sunt incidente, în speță, prevederile Legii nr. 10/2001, invocată de reclamant, lege care, astfel cum este definită și prin titlul său, are în vedere regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Or, autorul reclamantului nu solicită retrocedarea de imobile, astfel că cererea formulată nu poate fi fundamentată pe prevederile acestei legi.

Așa fiind, recursul a fost respins.