ÎCCJ, decizie (scj.ro #82450)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82450) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Reparații/despăgubiri solicitate, în baza
Legii nr. 10/2001, pentru bunurile mobile preluate de stat din imobilul
ce funcționa ca
farmacie
Cuprins
pe materii
: Drept civil. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea
nr. 10/2001. Bunuri mobile aflate în farmacia preluată în mod abuziv de
stat. Despăgubiri
Index
alfabetic
: Drept civil
-
Farmacie naționalizată
-
Bunuri mobile aflate în farmacie
-
Măsuri reparatorii
-
Despăgubiri
Legea nr. 10/2001
, art. 6
În raport cu obiectul acțiunii – despăgubiri pentru bunuri mobile – nu sunt incidente
prevederile Legii nr. 10/2001 care se referă la regimul juridic al imobilelor
preluate de stat în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
și al bunurilor mobile prevăzute limitativ în art. 6
Secția
civilă, decizia nr. 2961 din 21 aprilie 2004
La 19 februarie 2002, invocând dispozițiile Legii nr.
10/2001, reclamantul A.S. a chemat în judecată S.C.F. Centrofarm și Ministerul
Sănătății și Familiei, pentru constatarea nulității absolute a
actului de naționalizare a unei farmacii din București, naționalizarea
făcându-se fără titlu valabil și obligarea pârâților de a plăti despăgubiri, în
conformitate cu valoarea inventarului alcătuit cu ocazia efectuării
naționalizării la data de 2 aprilie 1949.
Prin sentința nr. 673 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului
București, secția a IV–a civilă, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de
cerere și ca prescrisă cererea de despăgubiri.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat
prin decizia nr. 403 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a
IV–a civilă.
Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat.
Acțiunea, cât și concluziile scrise depuse în toate fazele
procesului precum și cererea de apel și recurs cuprind susțineri ale
reclamantului din care nu rezultă că a solicitat constatarea preluării fără
titlu valabil a farmaciei, ci, dimpotrivă, că a solicitat constatarea nulității
absolute a actului de naționalizare, acesta fiind obiectul cererii, urmat de
motivarea că naționalizarea s-a făcut fără titlu valabil.
Dar, obiectul principal al investirii instanței este acțiunea în
despăgubiri, ca urmare a preluării inventarului farmaciei, ce a aparținut
tatălui reclamantului, după naționalizare. Deci, nu se revendică imobilul,
localul farmaciei, ci se solicită despăgubiri pentru inventarul farmaciei,
preluat în anul 1949, cum ar fi: veselă, aparatura, ustensile, medicamente,
substanțe și droguri, materiale sanitare, articole de drogherie, descrise în
anexele 1 – 9 la procesul verbal de predare-preluare din 2 aprilie 1949. Este
vorba deci de plata despăgubirilor derivând din preluarea unor bunuri mobile.
În raport de obiectul cererii, se constată că nu sunt incidente,
în speță, prevederile Legii nr. 10/2001, invocată de reclamant, lege care,
astfel cum este definită și prin titlul său, are în vedere regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
Or, autorul reclamantului nu solicită retrocedarea de imobile, astfel că
cererea formulată nu poate fi fundamentată pe prevederile acestei legi.
Așa
fiind, recursul a fost respins.