ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 399/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. x/2018 și precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând să se dispună obligarea acesteia la achitarea sumei de 750 euro reprezentând diferență diurnă cuvenită și neachitată, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2529/20.09.2018, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând în esență că domiciliul reclamantului se află în județul Hunedoara, iar competența teritorială este exclusivă.

La data de 23.10.2018, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara, sub același număr.

La termenul de judecată din data de 12.12.2018, cu ocazia verificării din oficiu a competenței, în temeiul art. 131 C. proc. civ. Tribunalul Hunedoara a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială, care a fost admisă pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecății este un conflict individual de muncă, pretențiile reclamantului izvorând dintr-un contract individual de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii republicat, cererile referitoare la conflictele de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

De asemenea, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar reclamantul a ales instanța competentă în a cărei circumscripție are locul de muncă, adică Tribunalul Cluj, pârâta având sediul în Cluj.

Mai mult, prin încheierea interlocutorie din data de 14.06.2018, Tribunalul Cluj și-a verificat competența general, material și teritorial, astfel că nu mai poate reveni asupra acestui aspect.

Față de considerentele de mai sus, în baza art. 123 alin. (1), art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj iar, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de angajat al pârâtei, așadar litigiul cu care a a fost învestită instanța este un litigiu de muncă.

Legea dialogului social nr. 62/2011, aplicabilă speței, prevede în Capitolul VI - Conflictele individuale de muncă care este procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Norma de competență enunțată are caracter special și derogatoriu de la dreptul comun, competența revenind instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința sau locul de muncă reclamantul. Ca urmare, textul legii prevede o competență alternativă, la alegerea reclamantului, care poate opta între instanța competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.

Reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara însă acesta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, în a cărei circumscripție își are locul de muncă.

Drept urmare, față de considerentele ce preced și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.