ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă, la data de 21.03.2016 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani a solicitat obligarea Curții de Apel Suceava la emiterea Deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015 care să cuprindă salariul de baza brut și sporurile în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în funcție de vechimea în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței, obligarea celor trei pârâți la acordarea începând cu 09.04.2015 a diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă transă de vechime în muncă/în funcție anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate.

Față de excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 7, cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea . . . . . . . . . .Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a ... Curții de Apel București ...".

Prin urmare, litigiile de natura celui de față urmează a fi soluționat după o procedură specială derogatorie de la dispozițiile de drept comun din materia dreptului muncii, precum și de la cele din materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel București fiind competentă în acest sens.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 833/C din 28 iunie 2016 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016 în data de 29.07.2016.

Analizând actele dosarului, la termenul de judecată din 27.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a invocat la rândul său excepția necompetenței teritoriale.

Curtea a constatat că reclamanta este grefier arhivar la Tribunalul Botoșani și solicită drepturi salariale în contradictoriu cu pârâții.

Grefierii sunt angajați ai Curții de Apel în raza căreia își desfășoară activitatea. Potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, Grefierii arhivari, grefierii registratori, agenții procedurali, aprozii și șoferii sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea.

Fiind evident că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajat-grefier și angajator - Curte de Apel, în speță se constată astfel că datorită poziției de ordonator de credite care virează sume de bani Curților de Apel - angajatoare, Ministerul Justiției nu poate fi parte în dosar.

În continuare, cadrul procesual este fixat în contradictoriu exclusiv cu Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, autorități de rang local. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Ținând cont că drepturile grefierilor arhivari sunt stabilite prin decizie a angajatorului său, în speță Curtea de Apel Suceava, de faptul că toate curțile de apel au rang de autorități publice de nivel local (județean), în temeiul art. 131 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2.027/2018 din 27 aprilie 2018 a admis excepția necompetentei materiale.

A declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani la Tribunalul Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24.07.2018, iar instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava.

Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției de față, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamanta A. este angajată a Curții de Apel Suceava, desfășurând activitate în cadrul Tribunalului Botoșani, în funcția de grefier arhivar.

Potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii arhivari, grefierii registratori, agenții procedurali, aprozii și șoferii sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea.

Obiectul prezentei cereri îl reprezintă obligarea angajatorului Curtea de Apel Suceava la emiterea unei decizii de salarizare începând cu 9.04.2015 care să cuprindă salariul de bază brut și sporurile în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în funcție de vechimea în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței și obligarea celor trei pârâți - Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani la acordarea, începând cu 09.04.2015, a diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție anterior datei de 31.12.2009, în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate.

Prin urmare, litigiul are natura unui conflict de muncă, iar potrivit normelor de competență materială și teritorială, instituite de dispozițiile art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, ce constituie legea specială de reglementare a procedurii de soluționare a conflictelor individuale de muncă, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, în speță, Tribunalului Botoșani.

Raportat însă la calitatea reclamantei, de grefier în cadrul Tribunalului Botoșani, se reține incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", normă care, potrivit alin. (3) din același articol, se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Referitor la art. 127 C. proc. civ., tribunalul a reținut că, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Or, în aceste împrejurări, având în vedere calitatea și locul de muncă al reclamantei, precum și faptul că pârâți în cauză sunt Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, raportat la cele statuate de Curtea Constituțională, competența de soluționare a cauzei revine, fără echivoc, unui tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu pârâta Curtea de Apel Suceava.

Reclamanta a optat pentru sesizarea Tribunalului Neamț, aflat în circumscripția teritorială a Curții de Apel Bacău, învecinată cu Curtea de Apel Suceava, în circumscripția căruia se regăsește Tribunalul Botoșani, instanță la care funcționează reclamanta.

Față de cele ce preced, în considerarea art. 127 C. proc. civ. și art. 210 din Legea nr. 62/2011, Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin Sentința nr. 1.116 din 24 septembrie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Tribunalul Neamț și Tribunalul Suceava, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Acțiunea introductivă are ca obiect obligarea Curții de Apel Suceava la emiterea deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015 care să cuprindă salariul de baza brut și sporurile în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în funcție de vechimea în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței, obligarea celor trei pârâți la acordarea începând cu 09.04.2015 a diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă transă de vechime în muncă/în funcție anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, acesta va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție de află instanța la care își desfășoară activitatea.

Curtea reține că reclamanta deține calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Botoșani, din circumscripția Curții de Apel Suceava.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (parag. 49), Curtea a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la parag. 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a mai reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (parag. 51).

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că instanțele de judecată aflate în conflict negativ de competență, respectiv Tribunalul Suceava și Tribunalul Botoșani au calitatea de pârâte în cauză.

Având în vedere că noțiunea de judecător la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Curții de Apel Suceava determină incidența textului de lege care reglementează competența facultativă.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Tribunalul Neamț din circumscripția Curții de Apel Bacău, este aflat în vecinătatea Tribunalului Botoșani din circumscripția Curții de Apel Suceava, rezultă că Tribunalul Neamț este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, acesta fiind și prima instanță învestită.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și cu respectarea Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,