ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția civilă, sub numărul x/103/2016 din 18 martie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună:

obligarea Curții de Apel Suceava la emiterea deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015, care să cuprindă salariul de bază brut și sporurile în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în muncă, gradul profesional și al funcției îndeplinite în cadrul instanței, obligarea pârâților la acordarea începând cu 09.04.2015, în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într‑o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție, anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate de la data scadenței la data plății efective cât și dobânda legală de la data scadenței la data plății efective.

În argumentele prezentate, reclamanta a susținut că este grefier arhivar în cadrul Tribunalului Botoșani și începând cu data de 01.05.2015, a fost încadrată la clasa de salarizare nr. 51 conform Legii 284/2010, prin decizia Curții de Apel Suceava ca urmare a împlinirii vechimii în muncă de 28 ani, respectiv începând cu 01.12.2015 a fost încadrată în clasa de salarizare nr. 62 conform Legii cadru 284/201 prin Decizia nr. 316 din 30 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, ca urmare a împlinirii vechimii în specialitate de 5 ani.

Mai arată că drepturile salariale au fost stabilite prin acordarea unui procent de 2,5% conform art. 10 din Legea nr. 284/2010, pentru vechimea în muncă, și a unui procent de 5% pentru vechimea în specialitate, în loc de 5% pentru vechimea în muncă și 5% pentru vechimea în funcție.

La data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, drepturile salariale erau mai mici decât cele obținute de un grefier de Tribunal care împlinise vechimea de 20 de ani în muncă și 20 de ani în funcție la data de 01.11.2009, anterior intrării în vigoare a Legii 330/2009, salarizat potrivit O.G. 8/2007, care a beneficiat de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru după cum urmează: 3-5 ani spor de 5%, 5-10 ani spor de 10%, 10-15 ani spor de 15%, 15-20 ani spor de 20%, peste 25 de ani spor de 25%.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin sentința nr. 821 din 27 iunie 2015, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că acțiunea introductivă a reclamantei cuprinde 2 capete de cerere principale, respectiv obligarea pârâților la reîncadrarea personalului auxiliar conform dispozițiilor Legii nr. 284/2011 și la emiterea deciziilor de reîncadrare în baza aceluiași act normativ de angajatorul Curtea de Apel Suceava, celelalte cereri privind plata diferențelor de drepturi salariale, emiterea grilelor noi de salarizare și alocarea resurselor financiare pentru plata acestor drepturi având caracter accesoriu, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 30 din Noul C. proc. civ.

Ca atare, reclamanta din cauza de față funcționează ca grefier în cadrul Tribunalului Botoșani, iar în condițiile în care acesta face pare din categoria personalului auxiliar, devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3132 din 19 octombrie 2016, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Neamț, secția civilă.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.

Argumentând soluția, instanța a reținut că delimitarea competenței materiale în primă instanță de soluționare a acțiunilor de contencios administrativ și fiscal, între tribunal și curtea de apel, se face, ca principiu, pe baza criteriului rangului autorității de la care emană actul administrativ contestat, cu excepția litigiilor privitoare la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, unde criteriul este cel al sumei în discuție.

Conchide, instanța susținând că nu pot fi reținute prevederile art. art. 7, alin. (1) și (2) din cadrul Capitolului VIII -"Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, din moment ce acestea se referă la contestațiile formulate în legătură cu drepturile salariale reglementate de acest act normativ, or în cauza de față acțiunea reclamantei privește drepturile reglementate de O.U.G. nr. 83/2014 astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanță, care nu mai instituie competența exclusivă a Curții de Apel București.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea tribunalul Neamț, secția I civilă.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune prin care solicită obligarea pârâtei Curții de Apel Suceava la emiterea deciziei de salarizare începând cu data de 09.04.2015, care să cuprindă salariul de bază brut și sporurile în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în muncă, gradul profesional și al funcției îndeplinite în cadrul instanței, obligarea pârâților la acordarea începând cu 09.04.2015, în acord cu art. 1 alin. (5), (1) din O.U.G. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție, anterior datei de 31.12.2009 în raport cu modalitatea stabilită după data de 01.10.2010, actualizate de la data scadenței la data plății efective precum și dobânda legală de la data scadenței la data plății efective.

Înalta Curte constată că reclamanta face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate (este grefier arhivar în cadrul Tribunalului Botoșani) iar în ceea ce privește cererea de chemare în judecată există o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă modul în care au fost stabilite drepturile salariale, sens în care sunt relevante următoarele dispoziții:

Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,: "(1)Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

De asemenea, împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri",

Însă, în raport cu obiectul acțiunii, expus în prealabil, Înalta Curte reține că reclamanta este încadrată cu contract individual de muncă, astfel că în cauză devin incidente prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii care potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, astfel că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Nu în ultimul rând este de precizat că drepturile în discuție sunt elemente de remunerație, acestea fiind, pe lângă salariul propriu-zis, atât cauză, cât și obiect al raportului de muncă/de serviciu.

Tot în acest sens este interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în deciziile nr. 2965 din 7 martie 2013 și nr. 61 din 7 ianuarie 2011.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului neamț, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani în favoarea Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 decembrie 2016.