ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1600/2016

Decizia nr. 1600/2016

Deliberând, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 iunie 2015, sub nr. x/103/2015, pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice:

- obligarea pârâților la reîncadrarea personalului conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01 ianuarie 2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare,

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01 ianuarie 2011,

- obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01 ianuarie 2011 și până la pronunțarea sentinței actualizată cu rata inflației,

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri având în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate), și sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) și confidențialitate (5%) se aplică în mod diferențiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări,

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin Sentința civilă nr. 2042 pronunțată în data de 18 noiembrie 2016, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Neamț invocată de pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, a declinat competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. toți prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, Curtea de Apel, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință instanța a constatat că reclamanții sunt grefieri și personal conex în cadrul Tribunalului Suceava, iar în condițiile în care aceștia fac parte din categoria personalului auxiliar, devin incidente dispozițiile art. 7, alin. (1) și (2) din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Totodată s-a precizat că, împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri", astfel încât competența materială de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/103CAF/2015.

Prin Sentința nr. 715 pronunțată în data de 4 martie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamț și constatând conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel a reținut că Dispozițiile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 se aplică numai acțiunilor care au ca obiect un act administrativ tipic sau asimilat, condiție ce nu este îndeplinită în speță, deoarece reclamanții au precizat că nu au contestat deciziile privind salarizarea emise de Curtea de Apel Suceava și nici nu au cerut emiterea unor decizii de reîncadrare prin cererea din 21 aprilie 2015, pentru a se plânge de un refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ, ci au cerut doar eliberarea unor copii de pe deciziile deja emise.

S-a mai constatat că, reclamanții nu au învestit instanța de judecată cu o acțiune în anularea unui act administrativ, pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, ci cu o acțiune în pretenții, capătul de cerere având ca obiect obligația de a face fiind accesoriu, considerat de reclamanți a fi remediul pentru înlăturarea pe viitor a prejudiciilor invocate.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile", iar potrivit alin. (2)." Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri."

Înalta Curte constată că ipoteza normei mai sus menționate și care ar fi atras competența Curții de Apel București nu este îndeplinită, deoarece reclamanții nu contestă actul emis de ordonatorul de credite (o declarație expresă în acest sens a fost depusă la dosarul Curții de Apel București).

Prin urmare, avându-se în vedere calitatea reclamanților - personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Suceava, cât și conținutul cererii de chemare în judecată care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă, competența materială de soluționare a litigiului se stabilește în raport de dispozițiile Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 62/2011 republicată.

Potrivit art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă, se adresează tribunalului competent - specializat în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.

În consecință, competența materială a instanței se va stabili potrivit dreptului comun aplicabil acțiunilor în pretenții de natură salarială.

Față de situația de fapt și dispozițiile legale menționate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția a I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. toți prin mandatar A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2016.

Procesat de GGC - NN