ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2328/2016

Decizia nr. 2328/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă, la data de 8 iunie 2015, sub nr. x/103/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., toți reprezentați prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâții M.J., Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoșani și M.F.P., au solicitat obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 și până la pronunțarea sentinței, actualizată cu rata inflației, obligarea pârâtului M.J. la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri, având în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) și sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) și confidențialitate (5%) se aplică în mod diferențiat, de la un salariat la altul, conducând astfel la discriminări, precum și obligarea pârâtului M.F.P. să asigure pârâtului M.J. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Pârâtele Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Pârâta A.J.F.P. Neamț (fosta D.G.F.P. Neamț) a formulat în numele și pentru M.F.P., întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii formulate împotriva sa, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul M.J. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J., excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Neamț, secția I civilă

Prin Sentința civilă nr. 1.801/C din 15 octombrie 2015, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, invocată de pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea introductivă de instanță a reclamantelor cuprinde 2 capete de cerere principale (solicitarea de obligare a pârâților la reîncadrarea personalului auxiliar conform dispozițiilor Legii nr. 284/2011 și la emiterea deciziilor de reîncadrare în baza aceluiași act normativ de angajatorul Curtea de Apel Suceava), iar celelalte cereri (plata diferențelor de drepturi salariale, emiterea grilelor noi de salarizare și alocarea resurselor financiare pentru plata acestor drepturi) au caracter accesoriu.

În raport de obiectul capetelor de cerere principale, tribunalul a reținut că reclamantele din cauza de față funcționează ca grefieri în cadrul Judecătoriei Suceava, iar în condițiile în care acestea fac parte din categoria personalului auxiliar, devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din cadrul Cap. VIII "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - al Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, competența materială de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia, cauza a fost înregistrată la data de 24 noiembrie 2015, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 948 din 21 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că litigiul dedus judecății este unul specific dreptului muncii, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației și obligarea pârâților la reîncadrarea reclamanților conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, precum și obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea deciziilor de reîncadrare începând cu data de 1 ianuarie 2011.

În cauză, reclamanții nu au atacat nicio hotărâre a Curții de Apel Suceava sau a celorlalți pârâți pentru a avea incidentă dispozițiile art. 7 din cap. VIII din Legea nr. 284/2010, astfel că litigiul promovat nu este unul în contencios administrativ, ci un litigiu de muncă, instanța competentă din punct de vedere material fiind tribunalul. În consecință, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamanților, privind obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 și până la pronunțarea sentinței, actualizată cu rata inflației, obligarea pârâtului M.J. la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri, având în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) și sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) și confidențialitate (5%) se aplică în mod diferențiat, de la un salariat la altul, conducând astfel la discriminări, precum și obligarea pârâtului M.F.P. să asigure pârâtului M.J. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Înalta Curte constată că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate iar în ceea ce privește cererea de chemare în judecată există o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă modul în care au fost stabilite drepturile salariale.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale M.J., C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., D.I.I.C.O.T., la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile", iar potrivit alin. (2) "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri."

Înalta Curte constată că ipoteza normei mai sus menționată și care ar fi atras competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București nu este îndeplinită, deoarece reclamanții nu contestă actul emis de ordonatorul de credite.

Prin urmare, avându-se în vedere calitatea reclamanților - personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Suceava, cât și conținutul cererii de chemare în judecată care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă, competența materială de soluționare a litigiului se stabilește în raport de dispozițiile C. muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 62/2011, republicată.

Potrivit art. 269 alin. (1) și 2 C. muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă, se adresează tribunalului competent - specializat în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă (complete specializate în litigii de muncă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă, (complete specializate în litigii de muncă) competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., toți reprezentați prin mandatar A. în contradictoriu cu pârâții M.J., Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoșani și M.F.P.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N