ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1587/2016

HOTĂRÂRE

22.09.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1587/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1587/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanții

A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S.

în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul Finanțelor Publice,

au solicitat o

bligarea pârâtelor la reîncadrarea reclamanților conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01 ianuarie 2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare; obligarea pârâtei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01 ianuarie 2011; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01 ianuarie 2011 și până la pronunțarea sentinței actualizată cu rata inflației; obligarea pârâtului Ministerul Public la emiterea grilelor de salarizare cuprinzând noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri, având în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) și sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) și confidențialitate (5%) se aplică în mod diferențiat de la un salariat la altul, conducând astfel la discriminări (de la un salariat la altul procentul variază între 11-25%, fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare iar alții de unul mai mic); obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acordării acestor drepturi salariale, cu cheltuieli de judecată.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Covasna, secția civilă, prin sentința civilă nr. 880 din 12 noiembrie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Covasna a reținut dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Legat de aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., tribunalul și-a motivat soluția de declinare, prin aceea că, textul de lege în discuție, instituie o competență facultativă în cazul cererilor în care reclamantul își desfășoară activitatea la instanța competentă material și teritorial a soluționa cauza.

De asemenea, s-a reținut că norma stipulează în sensul că poate uza de competența facultativă reglementată de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. numai partea reclamantă care lucrează la instanța competentă material și teritorial a soluționa respectiva cerere.

Astfel învestit, Tribunalul Harghita, secția civilă, prin sentința civilă nr. 860 din 26 mai 2016, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Harghita în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D., E., G., F., a disjuns cauza în ce îi privește pe acești reclamanți și a declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., G., F. (personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita) în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, completul specializat pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență apărut.

Prin aceeași hotărâre, Tribunalul Harghita a reținut spre competentă soluționare cauza, în ceea ce îi privește pe reclamanții H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. (personal auxiliar de specialitate în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii).

Pentru a decide astfel, Tribunalul Harghita a reținut următoarele considerente:

Analizând excepția necompetenței teritoriale a tribunalului, instanța a constatat că este competentă pentru a soluționa cauza, doar în ceea ce privește pe reclamanții ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, considerându-se totodată necompetentă față de reclamanții ce dețin funcții auxiliare de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, caz în care, competența de soluționare aparține

Tribunalului Covasna, secția civilă, completul specializat pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Prezenta acțiune are ca obiect stabilirea corectă a salariului și acordarea unor drepturi bănești salariale cu titlu de diferențe, astfel că se încadrează în sfera jurisdicției muncii, după cum este definită de altfel această instituție la art. 266 C. muncii.

Soluționarea litigiilor ce intră sub sfera jurisdicției muncii este de competența instanței în circumscripția teritorială a căreia se află amplasat domiciliul, reședința sau sediul părții reclamante.

Legiuitorul a stabilit la art. 127 C. proc. civ., o competență specială a instanței, în cazurile în care, au fost promovate acțiuni în justiție de către judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri (reclamanții deținând funcții de grefieri/personal auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă judecătorii, respectiv la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita).

Prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în M. Of. nr. 461/22.06.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de „grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Covasna pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea disjunsă, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., G., F., personal

auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita

, instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Covasna, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Brașov, învecinată Curții de Apel Târgu Mureș, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Harghita - instanța unde își desfășoară activitatea reclamanții.

Soluția este în acord și cu Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Covasna.