ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2016

HOTĂRÂRE

20.05.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1138/2016

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 5 august 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu Mureș și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâților la reîncadrarea reclamantei conform dispozițiilor Legii nr. 248/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Târgu Mureș la emiterea deciziei de încadrare, conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 și până la pronunțarea sentinței, actualizate cu rata inflației, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea grilelor de salarizare, cuprinzând noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării drepturilor salariale pretinse.

Prin sentința nr. 980 din 29 octombrie 2015, Tribunalul Covasna a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că pricina, fiind un litigiu de muncă, competența revine instanței în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul, reședința sau sediul părții reclamante, potrivit dispozițiilor art. 269 C. muncii.

S-a mai reținut că art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la conflictele individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Normele ce reglementează competența teritorială în materia litigiilor de muncă, au caracter imperativ, iar, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reclamanta nu lucrează la instanța competentă material și teritorial pentru a soluționa acțiunea.

În speță, conform art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011 instanța competentă teritorial a soluționa prezenta cerere este Tribunalul Harghita, în circumscripția teritorială a căruia se află locul de muncă al reclamantei, respectiv domiciliul acesteia. Atâta vreme cât reclamanta nu își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Harghita, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu este îndeplinită condiția cerută de legiuitor (aceea ca reclamantul, respectiv reclamanta să lucreze efectiv în cadrul instanței competente să soluționeze pricina).

Prin sentința nr. 323 din 3 martie 2016, Tribunalul Harghita

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că

legiuitorul a stabilit în art. 127 C. proc. civ. o competență specială a instanței, în cazul litigiilor de muncă promovate de judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri.

S-a mai reținut că p

otrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Astfel, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care, calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează acesta, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea de chemare în judecată.

Așadar, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier, nu trebuie să ne raportăm la dispozițiile de drept comun, ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”. Alin. (3) al aceluiași articol dispune: „

Dispozițiile alin. (1) (…) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Din perspectiva celor expuse, se constată că, în cauză,

competența de soluționare revine Tribunalului Harghita, deoarece reclamanta

își desfășoară activitatea ca grefier la Judecătoria Gheorgheni, așa cum rezultă din fișa de evidență a veniturilor, aflată la Dosarul nr. x/119/2015 al Tribunalului Covasna.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016 dată în recurs în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că: „Sintagma «instanța la care își desfășoară activitatea» din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță”.

Ca atare, față de cele expuse,

în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.