ÎCCJ, decizie (scj.ro #84313)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84313) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență materială
și după calitatea persoanei. Competența secțiilor maritime și fluviale ale tribunalelor
Cuprins pe materii
: Drept procesual
penal. Partea generală. Competența. Competența după materie și după calitatea
persoanei
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
-
competență după materie și după calitatea persoanei
- competența
secțiilor maritime și fluviale ale tribunalelor
Decretul
nr
.
203/1974,
art
. 3
pct
. 1
lit
. b)
Potrivit
art
. 3
pct
. 1
lit
. b) din Decretul
nr
.
203/1974, secțiile maritime și fluviale ale tribunalelor judecă în primă
instanță, între altele, infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de
grave, dacă a fost comisă de personalul marinei civile și privește bunuri
aflate în administrarea sau folosința unităților marinei civile. Prin urmare,
infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, săvârșită de
directorul sau administratorul unei societăți comerciale care, având ca obiect
de activitate transportul maritim de mărfuri, constituie o unitate a marinei
civile, cu privire la bani, valori sau alte bunuri ale acesteia, se judecă
în primă instanță de secția maritimă și fluvială a
tribunalului.
I.C.C.J
., secția penală,
decizia 5357 din 19 septembrie 2006
Prin rechizitoriul din 3
martie 1998 emis de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului
M.M
.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în
art
.
215 alin. (3) și (5) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2)
C.
pen
.,
art
. 215
1
alin. (2) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.,
art
. 289 C.
pen
. și
art
. 25 raportat la
art
. 289 și
art
. 291 C.
pen
., a inculpatului
P.B
. pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute în
art
. 26
raportat la
art
. 215
1
alin. (2) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.,
art
. 289 și
art
. 291 C.
pen
., iar a inculpatei
B.F
.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în
art
.
289 și
art
. 291 C.
pen
.
În rechizitoriu s-a
reținut că, în perioada iunie 1996 - martie 1997, inculpații
M.M
., în calitate de director general și unic asociat al
societății comerciale S. având ca obiect de activitate transportul maritim de
mărfuri,
P.B
., în calitate de director executiv al
aceleiași societăți și
B.F
., în calitate de casieră,
au completat în fals documente contabile și le-au folosit astfel încât fonduri
ale societății au fost însușite, în principal, de inculpatul
M.M
. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut
că, folosind fondurile societății cu altă destinație decât cea declarată, nu
s-au plătit drepturile
salariale
cuvenite unui număr
de 135 de persoane care făceau parte din personalul navigant.
Cauza a fost înregistrată
la Tribunalul Constanța, secția penală.
Prin încheierea
nr
. 2157 din 12 august 1998, pronunțată de Curtea Supremă
de Justiție, secția penală, s-a admis cererea formulată de petiționarul
P.B
. și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Călărași,
fiind menținute actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat
judecarea cauzei.
Prin sentința penală
nr
. 31 din 10 iunie 1999, Tribunalul Călărași a dispus, în
temeiul
art
. 334 C.
proc
.
pen
., schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute
în sarcina inculpaților, din
art
. 289 în
art
. 289 cu aplicarea
art
. 41
alin. (2) C.
pen
. și din
art
.
291 în
art
. 291 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
.
Prin sentința menționată,
inculpatul
M.M
. a fost condamnat în baza
art
. 215
1
alin. (2) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
., a
art
. 289 cu aplicarea
art
. 41
alin. (2) C.
pen
., a
art
.
25 raportat la
art
. 289 C.
pen
.
și a
art
. 291 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
., inculpatul
P.B
.,
în baza
art
. 26 raportat la
art
.
215
1
alin. (2) cu aplicarea
art
. 41 alin.
(2) C.
pen
., a
art
. 289 cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
și a
art
. 291 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
., iar inculpatul
B.F
., în baza
art
. 289 cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
și a
art
. 291 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
.
Prin aceeași sentință s-a
mai dispus, în temeiul
art
. 11
pct
.
2
lit
. a) raportat la
art
.
10 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
., achitarea inculpatului
M.M
.
pentru infracțiunea prevăzută în
art
. 215 alin. (3)
și (5) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
, precum și comunicarea sentinței la Oficiul Registrului
Comerțului al județului Constanța.
Prin decizia
nr
. 573 din 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel București,
secția I penală, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpați, a
desființat în totalitate sentința și a trimis cauza spre
rejudecare
.
Recursurile declarate de
inculpații
M.M
. și
P.B
.
împotriva deciziei sus-menționate au fost respinse ca inadmisibile prin decizia
penală
nr
. 3299 din 12 septembrie 2000 pronunțată de
Curtea Supremă de Justiție.
Prin sentința penală
nr
. 66 din 10 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași
în
rejudecare
, prin schimbarea încadrării juridice,
s-a dispus condamnarea inculpatului
M.M
., în baza
art
. 215
1
alin. (1) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) și
art
. 13 C.
pen
., iar a inculpatului
P.B
., în
baza
art
. 26 raportat la
art
.
215
1
alin. (1) cu aplicarea
art
. 41 alin.
(2) și
art
. 13 C.
pen
.
Prin aceeași sentință,
s-a făcut aplicarea
art
. 71 și 64 C.
pen
. cu privire la inculpatul
M.M
.
În baza
art
. 11
pct
.
2
lit
. b) raportat la
art
.
10 alin. (1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva
inculpaților
M.M
.,
P.B
. și
B.F
. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
. 290 cu aplicarea
art
. 41
alin. (2) C.
pen
., prin schimbarea încadrării juridice
din
art
. 289 și
art
. 291 C.
pen
., iar în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. b) C.
proc
.
pen
. s-a dispus achitarea
inculpatului
M.M
. pentru infracțiunea prevăzută în
art
. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) și
art
. 13 C.
pen
.,
prin schimbarea încadrării juridice din
art
. 215
alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2)
C.
pen
.
Prin decizia
nr
. 150 din 23 februarie
2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, a respins excepția
necompetenței
materiale a Tribunalului Călărași și a admis apelul declarat, între alții, de
inculpatul
M.M
., dispunând, ca pedeapsă accesorie,
numai interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64
alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.,
iar nu a tuturor drepturilor prevăzute în
art
. 64 C.
pen
.
Recursul declarat de inculpatul
M.M
.,
prin care a susținut, în principal, că au fost încălcate dispozițiile
imperative referitoare la competența materială, întrucât se impunea, în raport
cu dispozițiile Decretului
nr
. 203/1974, judecarea
cauzei în primă instanță de secția maritimă și fluvială, este fondat.
Potrivit
art
. 3
pct
.
1
lit
. b) din Decretul
nr
.
203/1974, anumite infracțiuni, între care și delapidarea cu consecințe deosebit
de grave, dacă sunt comise de personalul marinei civile și dacă privesc bunuri
aflate în administrarea sau folosința unităților marinei civile, se judecă în
primă instanță de secțiile maritime și fluviale ale tribunalelor.
Societatea comercială S., având ca obiect
de activitate transportul maritim de mărfuri, este o unitate a marinei civile,
iar inculpații
M.M
., în calitate de director general
și de administrator al societății și
P.B
., în
calitate de director executiv, fac parte din personalul acesteia.
Întrucât inculpații au fost trimiși în judecată, între altele,
pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave
(inculpatul
M.M
.) și complicitate la această
infracțiune (inculpatul
P.B
.), cauza trebuia judecată
în primă instanță de o secție maritimă și fluvială a unui tribunal, și nu de
secția penală a Tribunalului Călărași.
Întrucât au fost încălcate dispozițiile
art
.
3
pct
. 1
lit
. b) din
Decretul
nr
. 203/1974 care stabilesc o competență
specială, materială și după calitatea persoanei, se constată existența cazului
de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 1 C.
proc
.
pen
.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată și existența cazului
de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 17
1
C.
proc
.
pen
. Astfel, instanța de apel a reținut, contrar legii, că
odată stabilită competența prin încheierea Curții Supreme de Justiție, prin
care s-a dispus strămutarea cauzei, nu se mai poate reveni asupra acesteia.
Atâta timp cât, potrivit
art
. 55 C.
proc
.
pen
., judecarea cauzei
poate fi strămutată numai la o instanță egală în grad, strămutarea produce
efecte numai asupra competenței teritoriale.
Întrucât competența materială sau după calitatea persoanei nu
poate face obiectul examinării în soluționarea unei cereri de strămutare,
greșit s-a considerat că, prin încheierea de strămutare a judecării cauzei de
la Tribunalul Constanța la Tribunalul Călărași, Curtea Supremă de Justiție a
stabilit și competența materială a acestuia din urmă de a soluționa cauza în
primă instanță.
Față de considerentele expuse se constată, potrivit
art
. 197 alin. (2) C.
proc
.
pen
., că hotărârea pronunțată în primă instanță este nulă.
În consecință, recursul declarat de inculpatul
M.M
. a
fost admis, efectele recursului au fost extinse și cu privire la inculpații
P.B
. și
B.F
., decizia atacată și
sentința penală
nr
. 66 din 10 mai 2005 a Tribunalului
Călărași au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă
soluționare Tribunalului Galați, secția maritimă și fluvială.