ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2074/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva doamnelor judecător B. și C., cu motivarea că aspectele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 41 și 42 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs petenta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că încheierea de respingere a cererii de recuzare, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, este "nulă de fapt", iar aplicarea deficitară a normelor procedurale și procesuale a determinat-o să formuleze două cereri de recuzare, considerând că judecătorii nu sunt imparțiali și au un interes personal, străin de lege.

Recurenta a arătat că modul discreționar în care a fost condus procesul nu i-a garantat exercițiul deplin al drepturilor conferite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil și la judecarea acestuia de către o instanță imparțială.

Conchizând, recurenta a considerat că aceste reglementări internaționale au prioritate față de normele interne.

Prin întâmpinarea formulată de intimații Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea și U.A.T. Râmnicu Vâlcea, a fost invocată excepția tardivității recursului și excepția nulității căii de atac, pentru nemotivarea acesteia; în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinările formulate de intimații D. și E. și de către intimații F. și G., s-a solicitat respingerea căii de atac, arătându-se că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile cerute de lege, motivele invocate neputând fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 februarie 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul nu este declarat în termenul prevăzut de lege, iar cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 3 iulie 2019, recurenta-petentă a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea căii de atac, iar la 8 iulie 2019 a depus un nou punct de vedere la raport prin care a reiterat situația de fapt a litigiului.

La data de 4 iulie 2019, intimații E. și D. au depus punct de vedere la raport, prin care au învederat că, în mod corect, s-a reținut că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal, iar cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare și reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva Încheierii de ședință din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petenta A..

Hotărârea prin care s-a soluționat cauza - Decizia nr. 3178 din 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, este o decizie definitivă, astfel că termenul de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Decizia nr. 3178 din 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost comunicată către reclamanta-recurentă la data de 24 decembrie 2018 .

Cererea de recurs îndreptată împotriva Încheierii de ședință din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost formulată la data de 23 ianuarie 2019, fiind expediată prin poștă la aceeași dată (plic aflat la dosar de recurs) și înregistrată la Curtea de Apel Pitești la 29 ianuarie 2019 .

Prin urmare, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 30 decembrie 2018 (duminică - zi nelucrătoare), termenul prorogându-se până în prima zi lucrătoare, respectiv joi - 3 ianuarie 2019, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus respingerea cererii de recuzare, Înalta Curte reține că recursul recurentei-petente a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Cu privire la cererile formulate de intimata E. și de intimații G. și F. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, respectiv 2000 RON, potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată la suma de 500 RON pentru intimata E. și la suma de 1000 RON pentru intimații G. și F., întrucât suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de activitatea prestată de avocat în calea de atac a recursului, în procedura de filtru. Această apreciere nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat stabilit între părțile contractului de asistență juridică, ci este consecința evaluării cheltuielilor de judecată care trebuie să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu și munca prestată de avocat și complexitatea cauzei, criterii prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte va admite, în parte, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimați și o va obliga pe recurenta A. la plata către intimata E. a sumei de 500 RON și către intimații G. și F. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Obligă pe recurenta A. la plata către intimata E. a sumei de 500 RON și către intimații G. și F. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL