ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1896/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului formulat:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 09 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelantul-pârât A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B., întemeiată pe dispozițiile art. 47 C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare.

Împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal petentul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., în susținerea căruia, s-a arătat, în esență, că soluția de respingere a cererii de recuzare este greșită, în speță fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 și art. 45 C. proc. civ.

Sub un prim aspect se susține că deși cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 45 C. proc. civ., instanța a ignorat și nu a analizat dispozițiile art. 45 C. proc. civ., motivând sumar cererea în raport de celelalte două temeiuri de drept invocate.

Cererea de recuzare a fost formulată întrucât judecătorul recuzat a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de chemare în judecată și a trimis cauza spre rejudecare, dispunând administrarea probei cu expertiză contabilă.

Recurentul arată că judecătorul recuzat a formulat cerere de abținere prin care a menționat că se află în situația în care trebuie să reaprecieze aceeași situație de fapt și de drept din primul ciclu procesual.

Se mai susține că invocarea de către instanța care a soluționat cererea de recuzare a dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. nu prezintă relevanță, în situația în care în al doilea ciclu procesual instanța nu a dispus probe suplimentare, reanalizând situația de fapt pe baza probelor administrate în primul ciclu procesual.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților la 28.05.2020.

Prin încheierea din data de 16.07.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prealabil, instanța supremă reține că cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., aceasta fiind ulterior reîncadrată de către recurent în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de interpretarea eronată a dispozițiilor legale invocate, respectiv, art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 și art. 45 C. proc. civ.

Criticile recurentului vizează ipoteza prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că judecătorul recuzat a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat hotărârea în primul ciclu procesual și a dezlegat aceleași aspecte reluate de către apelanți în motivele de apel.

Recurentul face trimitere și la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., privind incompatibilitatea judecătorului care a și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

De asemenea a invocat și dispozițiile art. 45 C. proc. civ., privind incompatibilitatea absolută.

Se mai arată că pentru aceleași motive invocate în cererea de recuzare, judecătorul recuzat a formulat cerere de abținere, respinsă fără motivarea soluției.

Analizând interpretarea eronată a textelor legale invocate raportat la situația dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazul de incompatibilitate absolută în situația în care judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare.

Există cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care instanța este dezinvestită, iar judecătorul cauzei participă la judecarea cauzei în căile de atac.

În speța de față, d-na judecător B. a participat la soluționarea deciziei nr. 48/A-C din 17.01.2018 prin care Curtea de Apel Pitești a admis apelul reclamantei C., lichidator judiciar al Casei de Ajutor Reciproc din Învățământ și a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva sentinței civile nr. 196 din 12.02.2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în rejudecare au formulat apel pârâții, cauza fiind repartizată aceluiași complet de judecată.

Nu există incompatibilitate în situația în care, în aceeași pricină, unui judecător care a soluționat un apel îi este repartizat spre soluționare un al doilea apel declarat împotriva hotărârii pronunțate în etapa rejudecării după anularea sau casarea cu trimitere.

Pentru aceste motive, judecătorii care au pronunțat prima soluție în apel nu sunt incompatibili absolut, acesta fiind motivul pentru care cererea de abținere formulată de d-na judecător B. a fost respinsă sub acest aspect.

În ceea ce privește dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se reține că acest caz de incompatibilitate vizează antepronunțarea în legătură cu soluțiile ce pot fi pronunțate în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare.

Din analiza incidenței acestui motiv de incompatibilitate se reține că nu a rezultat că judecătorul recuzat și-ar fi spus părerea cu privire la apelul exercitat de pârâți în al doilea ciclu procesual. Dezlegarea anumitor chestiuni în cadrul apelului din primul ciclu procesual, nu echivalează cu antepronunțarea asupra soluției finale, ceea ce nu conduce la existența motivului de incompatibilitate vizând antepronunțarea.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 45 C. proc. civ. se constată că aceste prevederi nu sunt incidente, având în vedere că în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor privind incompatibilitatea absolută, fiind respinse atât cererea de abținere formulată de judecătorul recuzat, cât și cererea de recuzare formulată de petent.

Având în vedere faptul că obiectul recursului vizează incidentul procedural care vizează soluționarea cererii de recuzare, criticile invocate de către recurent cu privire la fondul cauzei nu pot fi analizate în această etapă procesuală.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații D., E., F., G., H., I., CASA DE AJUTOR RECIPROC AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT - J. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. S.P.R.L., K., L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2020.