ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La data de 15.05.2017, apelanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de recuzare a D-lui judecător B., membru al completului de judecată căruia i-au fost repartizate spre soluționare apelurile declarate în dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În drept, a invocat dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 2 și 8 C. proc. civ.

Pe de altă parte, la data de 16.05.2017, Dl. judecător B., invocând dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ., a formulat o declarație de abținere de la soluționarea dosarului nr. x/2014, care a fost respinsă prin încheierea pronunțată la aceeași dată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 16.05.2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, constatând că motivul invocat a fost avut în vedere și la soluționarea cererii de abținere și a fost apreciat ca nefiind de natură să atragă incompatibilitatea magistratului, a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare.

Prin încheierea din data de 12.06.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. și a strămutat judecarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de la această instanță, la Curtea de Apel Târgu Mureș; dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, sub nr. x/2014**.

Împotriva încheierii din data de 16.05.2017, prin care a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de recuzare, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 53 alin. (3) teza finală C. proc. civ., casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivare, autoarea căii de atac a susținut că, respingând ca rămasă fără obiect cererea de recuzare, în condițiile în care cererea de abținere a fost respinsă, curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 48 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, potrivit art. 48 alin. (3) C. proc. civ., "în caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect", iar potrivit alin. (4), "în cazul în care declarația de abținere se respinge, prin aceeași încheiere instanța se va pronunța și asupra cererii de recuzare."

Or, în speță, curtea de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de recuzare prin aceeași încheiere prin care a respins declarația de abținere și nu a analizat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în mod expres prin cererea de recuzare, încălcând astfel dispozițiile art. 48 alin. (4) C. proc. civ.

În opinia recurentei, curtea de apel a încălcat și dispozițiile art. 48 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, numai în caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect.

În acest context, a subliniat că, în condițiile în care declarația de abținere a fost respinsă, cererea de recuzare nu a rămas fără obiect, astfel că se impunea soluționarea acesteia pe fond.

La data de 11.08.2017, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Argeș a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului, iar la data de 23.08.2017 recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 20.12.2017, intimata a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca prematur și, în subsidiar, ca rămas fără obiect.

Examinând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, potrivit art. 248 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Excepțiile netimbrării și nulității recursului, invocate de intimată pe calea întâmpinării, urmează să fie respinse, pentru următoarele argumente:

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013.

Conformându-se adresei comunicate la data de 23.06.2017, în etapa regularizării, la 04.07.2017 recurentul a depus la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Prin urmare, autorul căii de atac s-a conformat obligației de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanța de recurs și a transmis dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termenul prevăzut la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță, susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 48 alin. (3) și (4) C. proc. civ. pot fi analizate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează încălcarea regulilor de procedură.

Cu privire la excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie legitim, personal, născut și actual.

Îndeplinirea condiției interesului actual și legitim al recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare trebuie analizată pornind de la folosul practic urmărit de autorul cererii, și anume îndepărtarea de la judecată a judecătorului care în opinia sa se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de C. proc. civ.

Având în vedere că în speță Înalta Curte a dispus strămutarea procesului de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel Târgu Mureș, iar recurentul nu a afirmat că judecătorul recuzat își desfășoară în prezent activitatea la această din urmă instanță, recursul nu mai poate tinde la realizarea folosului practic menționat mai sus.

Așa fiind, nu este îndeplinită condiția actualității interesului urmărit prin promovarea recursului.

Împrejurarea că, prin încheierea din data de 12.06.2017, Înalta Curte a dispus păstrarea actelor de procedură nu este de natură să conducă spre o altă concluzie, atât timp cât analiza Evidenței informatizate a instanței relevă că Dl. judecător B. nu a efectuat anterior strămutării acte de procedură a căror anulare ar justifica interesul în promovarea recursului.

Prin urmare, instanța supremă apreciază că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentului, motiv pentru care va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca rămas fără interes.

Având în vedere cele reținute anterior cu privire la excepția lipsei de interes, devine inutilă examinarea excepțiilor prematurității și lipsei de obiect, invocate de intimată prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și nulității recursului.

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 16.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.