ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2015/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția a VI-a civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare cu rezervare drept uzufruct pe termen limitat, autentificat sub nr. x/12.12.2012 de BNPA D., precum și rectificarea CF nr. x a localității Buzescu, conform hotărârii ce urmează a fi dată, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 63 din 14 februarie 2018, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul C. și a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată de către reclamanții A. și B.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către reclamanți.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 965A din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 63/14.02.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman și a obligat apelanții să plătească intimatului 500 RON cheltuieli de judecată.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamanți.

Motivele de recurs

În motivarea cererii de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurentul a formulat, în esență următoarele critici:

Printr-o primă critică ce vizează admiterea excepției nulității apelului pentru netimbrare, recurenții au susținut că Tribunalul Teleorman a admis, la data de 24.07.2017, cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.328.28 de RON, scutire care, în opinia recurenților ar fi trebuit să se mențină și în apel.

În acest sens, recurenții susțin că, prin Decizia nr. 55 din 3 iulie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "Dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 se interpretează în sensul că, de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului."

O altă critică se referă la Sentința civilă nr. 63 din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, recurenții susținând că instanța nu a analizat întreaga situație de fapt prin prisma dispozițiilor art. 1216 coroborat cu art. 2529 alin. (1) lit. a) C. civ.

Astfel, recurenții susțin că sunt părinții numitului E. În anul 2012, acesta a întâmpinat anumite dificultăți financiare și, având nevoie de o sumă importantă de bani, a luat legătura cu numitul F., despre care cunoșteau că acorda cu titlu de împrumut diverse sume de bani, percepând dobânda, fiind de notorietate ca acesta și familia sa trăiesc din activitatea de cămătărie de foarte mult timp, astfel că fiul nostru a solicitat un împrumut de 58.000 de euro. În realitate, acest contract de vânzare a fost semnat de reclamanți, fiind forțați de împrejurări, deoarece obiectul consemnat în document face obiectul infracțiunii de camătă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 351 C. pen.

Condițiile împrumutului au fost următoarele: dobânda percepută era de 2900 euro/lună, dobânda trebuia achitată din 6 în 6 luni, adică 17.400 de euro către F., termenul împrumutului a fost de 3 ani, iar împrumutul trebuia garantat cu un contract de vânzare-cumpărare fictiv, pentru imobilul reclamanților, situat în comuna Buzescu, județul Teleorman, urmând ca actele să fie refăcute în favoarea lor după achitarea împrumutului, în acest timp permițându-le să locuiască în imobil.

Datorită faptului că la momentul împrumutului, F. avea de ispășit o pedeapsă cu suspendare pentru o condamnare pentru infracțiunea de camătă, acesta a dorit ca respectivul contract de vânzare cu rezervare drept uzufruct pe termen limitat, sa fie încheiat pe numele fiului recurenților.

Astfel, la data de 12.12.2012, recurenții au încheiat contract de vânzare cu rezervare drept uzufruct pe termen limitat, autentificat prin Încheierea nr. 2342 din 12.12.2012 de B.N.P.A. D., pentru suma de 60.000 de euro, la data încheierii contractului fiind discutate toate condițiile împrumutului, de față fiind fiul reclamanților, E., F., soția acestuia, C. și G.

După primele 6 luni, în perioada iunie - iulie 2013, fiul recurenților, E., i-a achitat personal lui F. suma de 17.400 de euro, în incinta magazinului de antichități, pe care fiul reclamanților îl deținea din București, Calea x.

După 3 luni de la acea dată, intimatul, însoțit tot de soția sa și cei doi copii, au venit peste fiul reclamanților, la magazin, și i-au solicitat acestuia să îi achite din dobândă, invocând că au nevoie de bani urgent. La acel moment, acesta avea toți banii investiți în marfa din magazin, și neputând achita, le-a reamintit termenii contractului, în sensul că nu trecuseră încă 6 luni pentru plata dobânzii. De la acel moment, familia H., a început să recurgă la presiuni asupra fiului reclamanților, precum și asupra lor, amenințându-i în nenumărate rânduri.

În aceste condiții, fiul reclamanților, fiind amenințat, a fost nevoit să treacă din proprietatea sa, în proprietatea lui I., autoturismul marca x, ce a fost evaluat de F. la suma de 8.700 de euro - echivalentul dobânzii pe 3 luni, deși la acel moment autoturismul valora, conform preturilor existente pe piață, în jur de 12.000 de euro. Intimatul, împreună cu familia sa, au fost implicați într-un accident de circulație, vinovat fiind celălalt conducător auto. După accident, un grup de 4 - 5 persoane din familia H., au venit la domiciliul reclamanților, pentru a-l forța pe fiul reclamanților să facă demersurile necesare în vederea recuperării sumelor de bani de la societatea de asigurare. După finalizarea demersurilor, firma de asigurări J., la solicitarea fiului reclamanților, a virat suma de 33.322 RON (aproximativ 7.800 de euro), în contul soției intimatului, K.

În urma celor întâmplate, și datorita faptului că fiul reclamanților era sugrumat de datoriile acumulate, nu a mai avut posibilitatea de a plăti dobânda, stabilind de comun acord ca, la expirarea termenului de 3 ani, să fie plătită suma de 58.000 de euro, inițial împrumutată, precum și dobânda pe 2 ani, respectiv 69.600 euro, totalizând 127.600 de euro, cu condiția să nu mai fie făcute presiuni sau orice fel de amenințări asupra familiei reclamanților în această perioadă, iar în cazul în care nu se va putea această asumă, reclamanții vor vinde imobilul, la prețul real de piață, urmând să achite întreaga datorie.

Înțelegerea a fost încălcată de familia H., deoarece cu 6 luni înainte de expirarea termenului de 3 ani, au aflat că reclamanții se află internați la Spitalul Municipal Roșiori de Vede, unde au venit cu scandal și amenințări, iar după externare, scandalurile și amenințările au continuat.

Recurenții susțin că au formulat plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism, precum și acțiune civilă la Tribunalul Teleorman, prin care au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Tribunalul Teleorman nu a dat eficiență prevederilor art. 1216 coroborate cu cele ale art. 2529 alin. (1) lit. a) C. civ., deoarece contractul de vânzare-cumpărare cu rezervare a dreptului de uzufruct pe termen limitat a fost încheiat prin violență, iar temerea insuflată a fost de așa natură încât partea amenințată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimțământului său, viața, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav și iminent, context în care prescripția dreptului la acțiunea în anularea unui act juridic începea să curgă în caz de violență, din ziua când aceasta a încetat.

În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 9 decembrie 2018.

Prin rezoluția din 13 decembrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu mențiunea că intimatul are obligația de a formula întâmpinare.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La 4 iunie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu, completul urmează să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenți în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă criticile vizează soluția instanței de apel, precum și dacă se poate exercita recurs împotriva hotărârii de fond.

La 10 iunie 2019, completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat punct de vedere.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 7 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs, recurenții nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu au formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care au învestit Înalta Curte, recurenții au formulat critici cu privire la hotărârea instanței de fond, susținând că prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. 1216 coroborate cu cele ale art. 2529 alin. (1) lit. a) C. civ., deoarece contractul de vânzare-cumpărare cu rezervare a dreptului de uzufruct pe termen limitat a fost încheiat prin violență, context în care prescripția dreptului la acțiunea în anularea unui act juridic începe să curgă din ziua când aceasta a încetat.

Relativ la aceste susțineri, Înalta Curte reține că acestea nu pot fi analizate întrucât, în calea de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății recursului fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Cu privire la soluția recurată, de anulare, ca netimbrat a apelului, recurenții au formulat o singură critică, prin care au susținut că instanța nu a ținut seama de Decizia nr. 55/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia, de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului și, întrucât instanța de fond le-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar, dispunând scutirea lor de la plata taxei judiciare de timbru, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru trebuia menținută de instanța de apel.

Relativ la aceste susțineri, Înalta Curte reține că acestea nu au legătură cu argumentele reținute de instanța de apel în motivarea soluției sale, întrucât decizia invocată de recurenți se referă la scutirea legală de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum este reglementată de art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu la acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, reglementat de O.U.G. nr. 51/2008, astfel cum s-a dispus în cauză.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății anterioare.

A motiva recursul implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția, exigență care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reținute de instanță în fundamentarea soluției pronunțate.

Așa fiind, constatând că recurenții nu s-au conformat dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, iar susținerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 965/A din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2019.

GGC - NN