ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2711/2011

Ședința publică din 20 septembrie 2011 Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Constanța, secția civilă, reclamantele SC E.D. SRL, SC E.D.T. SRL și SC E.D.F. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL sistarea lucrărilor de construire efectuate de către pârâtă la obiectivul ,,Parc eolian Fântânele Vest cu 105 turbine de vânt de putere 2,5 MW și racordarea parcului eolian la rețeaua națională” , începute în baza autorizației de construire nr. 6 din 26 februarie 2008 emisă de Consiliul Județean Constanța, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 16060 din 18 iunie 2010 s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. Astfel învestit, Tribunalul Constanța a soluționat cauza în primă instanță, pronunțând sentința civilă nr. 5104/COM din 28 septembrie 2010 prin care a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active și a admis excepția lipsei de interes, respingând ca atare acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, faptul că acțiunea are drept scop înlăturarea piedicilor pe care reclamantele le întâmpină în punerea în practică a proiectelor sale economice , însă, la acest moment, nefiind titularele unui drept exclusiv de a construi într-o anumită zonă, interesul promovării acțiunii nu este legitim și juridic. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 8/COM din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța, cu consecința desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului pricinii.

În considerentele deciziei s-a reținut că interesul reclamantelor subzistă în solicitarea sistării unor lucrări care-i grevează cu servituți legale propriile terenuri. Chiar dacă apelantele nu au demarat lucrările de investiții pe care le reclamă a fi obstrucționate prin activitatea intimatei pârâte, Curtea a reținut că interesul grupului E. este născut și actual, nu în raport de stadiul lucrărilor proprii, ci, în raport de capacitățile energetice înființate de SC T.T., pentru care a solicitat să se analizeze amplasamentul acestora, astfel încât să nu fie realizate cu încălcarea zonelor de protecție și siguranță prevăzute prin normele tehnice ale ANRE nr. 259/2007.

Totodată, se reține că interesul în formularea acțiunii având ca obiect o obligație de a nu face este direct și personal, apelantele reclamante acționând pentru protecția juridică a unor drepturi proprii, respectiv dreptul de a-și realiza investiția pe suprafețele de teren achiziționate de la terți, fără a fi impuse servituți legale pe aceste terenuri prin amplasarea capacităților energetice ale intimatei pârâte sub zonele de siguranță și protecție stabilite prin actele normative, urmând a se verifica de către instanța astfel sesizată, în ce măsură sunt dovedite aceste susțineri, după administrarea probatoriilor ce se impun. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în motivarea căruia se arată următoarele: Este nelegală hotărârea instanței de apel care a reținut în considerente justificarea unui interes legitim, născut și actual la momentul introducerii acțiunii în beneficiul reclamantelor pe considerentul că acestea au obținut certificate de urbanism și au în obiectul de activitate realizarea de parcuri eoliene întrucât aceste acte oferă doar simple informări, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 și nu conferă niciun drept, în special dreptul de a construi. Simpla vocație de a construi în viitor nu este echivalentă interesului pentru a fi îndeplinite condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.

Totodată recurenta afirmă greșita aplicare a normei juridice prevăzute în Legea nr. 13/2007 privind energia electrică, precum și Ordinul ANRE nr. 4/2007 privind normele tehnice de delimitare a zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice, reținând astfel eronat îndeplinirea condițiilor interesului la momentul introducerii acțiunii. Sunt invocate în sprijinul acestui motiv de recurs prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 și cele ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 13/2007. Astfel, potrivit acestora, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire emisă în condițiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil, precum și faptul că Legea energiei electrice prevede că realizarea unei noi capacități energetice, precum și retehnologizarea celor existente se desfășoară pe bază de autorizații de înființare, acordate cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Recurenta conchide prin aceea că, întrucât niciuna dintre reclamantele-intimate nu obținuse la data promovării acțiunii autorizarea lucrărilor de construcții a unor parcuri eoliene , nu se pot pretinde prejudiciate într-un drept pe care nu-l au. Astfel, la data introducerii acțiunii, intimatele ar putea justifica cel mult o vocație de a construi în viitor , însă simpla vocație nu este echivalentă unui interes juridic ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile.

Prin scriptul intitulat ,,Concluzii scrise”, înregistrat la 19 septembrie 2011 (fila 20 – 23 ) intimatele au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei din apel, arătând în apărare că cele reținute prin hotărârea atacată cu privire la justificarea interesului acestora sunt corecte în raport nu de stadiul lucrărilor proprii, ci de capacitățile energetice înființate de pârâtă, pentru care au solicitat să se analizeze amplasamentul acestora, astfel încât să nu fie realizate cu încălcarea zonelor de protecție și siguranță prevăzute prin normele tehnice ale ANRE. Intimata invocă dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 conform cărora asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și siguranță se stabilește drept de servitute legală.

Or, în condițiile în care, construcția învecinată cu terenurile intimatelor naște un drept de servitute legală asupra proprietății reclamantelor , acestea susțin că este evidentă calitatea lor procesuală activă, cât și interesul în demararea acțiunii. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: În speță, prin acțiunea introductivă, reclamantele au invocat faptul ca amplasarea centralelor eoliene ale pârâtei în imediata vecinătate a centralelor eoliene ale acestora, sub zonele de siguranță stabilite prin acte normative, sunt de natura a aduce prejudicii privind diminuarea capacitații permise de către operatorul de transport de livrare a energiei în rețeaua de transport a energiei electrice si diminuarea producției de energie electrica datorita perturbării curenților de aer de către centralele eoliene vecine.

Acțiunea are drept scop înlăturarea piedicilor pe care reclamantele le întâmpină în punerea în practică a proiectelor sale economice, însa, la acest moment, nefiind titularele unui drept exclusiv de a construi într-o anumita zonă (nici drepturile reale obținute pe terenurile vizate de proiect și nici certificatele de urbanism, certificate care au doar scop de informare potrivit Legii nr. 50/1991 neputând justifica un asemenea drept), interesul promovării acestei acțiuni nu este nici legitim și nici juridic. Or, interesul, ca folos practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea civilă trebuie să fie legitim, juridic, născut, actual, personal și direct. Prin urmare, el trebuie să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la forma concretă de manifestare a acțiunii.

Așa cum a reținut în mod legal prima instanță, este evident interesul economic al reclamantelor, însă ele nu pot justifica în patrimoniul lor nici existenta unui drept rezultat din vreun raport juridic direct cu pârâta și nici existența unui drept absolut care să impună acesteia obligația de a nu face, respectiv de a nu construi și de a nu desfășura același tip de activitate într-o zonă vizată de proiectele reclamantelor. Împrejurarea că reclamantele au obținut certificate de urbanism care, în conformitate cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 reprezintă doar acte de informare, precum și existența în obiectul de activitate al acestora a activității de realizare de parcuri eoliene nu conferă dreptul de a construi asemenea parcuri, iar simpla vocație în acest sens nu poate justifica interesul de care reclamantele se prevalează în promovarea acțiunii și care să îndeplinească în mod cumulativ condițiile mai sus enumerate.

În baza acestor considerente, reținându-se că hotărârea instanței de apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, prin aceea că a reținut, raportat la circumstanțele speței existența interesului reclamantei și îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acesta pentru exercitarea acțiunii, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul pârâtei, cu consecința modificării deciziei pronunțată în apel, în sensul respingerii apelului declarat de reclamante împotriva sentinței Tribunalului Constanța și deci, menținerii soluției de respingere a acțiunii ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 8/COM din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantele SC E.D. SRL CONSTANȚA, SC E.D.T. SRL CONSTANȚA și SC E.D.F. SRL CONSTANȚA împotriva sentinței civile nr. 5104/COM din 28 septembrie 2010 a Tribunalului Constanța secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.