ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 298/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 298/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 1887/254/2009 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamanta SC

U.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL România București obligarea

acesteia la respectarea obligațiilor contractuale derivând din contractele de arendă

din data de 15 decembrie 2005, din 17 septembrie 2007, și nr. 168 din 18.0.2004

cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta

a aratat că, în baza contractelor de arendare anterior menționate, încheiate de

SC U.T. SRL Constanta, în calitate de arendaș, cu proprietarii unor terenuri agricole

situate pe raza comunei Chirnogeni, în calitate de arendatori, a dobândit dreptul

de exploatare asupra acestor terenuri.

Ulterior, arendatorii

au vândut pârâtei terenurile arendate, iar aceasta a demarat ample lucrări de amenajare

a unui parc eolian, ignorând drepturile SC U.T. SRL Constanța izvorâte din contractele

de arendă.

A mai arătat reclamanta

că, în raport de dispozițiile art. 1441 din C. civ., de împrejurarea că desființarea

locațiunii nu a fost prevăzută în contractele de arendare și de faptul că acestea

au fost înregistrate la Consiliul Local Chirnogeni, fiind opozabile terților, societății

pârâte îi revine obligația de a respecta dreptuile sale care decurg din contractele

de arendare.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 1441 C. civ. și ale art. 274 din C. proc. civ..

La termenul de

judecată din data de 04 martie 2009, reclamanta a depus la dosar cerere de modificare

a acțiunii introductive, solicitând să se constate existența dreptului său de a

folosi (exploata agricol) terenul în suprafață totală de 5,6430 ha, situat în localitatea

Chirnogeni, jud. Constanța, respectiv terenul în suprafață de 3,1430 ha, și terenul

în suprafață de 2,5000 ha.

Prin sentința

civilă nr. 876/C din 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Mangalia, s-a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare

a cererii în favoarea Tribunalului Constanta, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 21 mai 2010.

Pârâta SC

E.P. SRL România București a formulat întâmpinare prin care a arătat că, înainte

de perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare din 16 martie 2009, s-au efectuat

verificări din partea notarului public cu privire la existența unor sarcini sau

privilegii în legătură cu imobilul teren ce formează obiectul acestora. La

O.C.P.I. nu era consemnat nici un contract de arendă și nicio altă sarcină.

Pârâta a mai susținut

că reclamanta nu putea să perfecteze vreun contract de arendă cu L.T. și O.G, ambele

în calitate de coproprietari ai terenului în suprafață totală de 5,6430 ha, întrucât

acestea au dobândit acest drept de coproprietate în anul 2008 în calitate de moștenitoare

ale defunctei C.M.. Astfel, contractul de arendă din 15 decembrie 2005 invocat de

reclamantă nu este unul valabil încheiat.

Pârâta a precizat

că este titulara dreptului de uz și de servitute conform dispozițiilor Legii

nr. 13/2007, drepturi care sunt opozabile erga omnes fără a fi necesară înscrierea

lor în cartea funciară.

Prin sentința

civilă nr. 5671 din 17 octombrie 2011 instanța a admis acțiunea și a constatat că

reclamanta are dreptul de a exploata agricol terenul în suprafață de 5,6430 ha situat

în localitatea Chirnogeni jud. Constanța.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de arendă din

15 decembrie 2005 înregistrat la Primăria Chirnogeni din 20 decembrie 2005, și încheiat

între numita L.T., în calitate de arendator, și reclamanta SC U.T. SRL, în

calitate de arendaș, a fost dată în arendă suprafața de 5,6430 teren situat pe

raza comunei Chirnogeni.

Prin contractul

de vânzare-cumpărare autentificat din 16 martie 2009, numitele L.T. și O.G, în calitate

de vânzători, au înstrăinat pârâtei SC E.P. SRL România București dreptul de

proprietate asupra terenului arabil situat în extravilanul com. Chirnogeni,

jud. Constanța în suprafață de 2 hectare și 5.000 mp, iar prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 16 martie 2009, aceleași vânzătoare au înstrăinat pârâtei dreptul

de proprietate asupra terenului arabil situat în extravilanul com. Chirnogeni,

jud. Constanța în suprafață de 31.430 mp.

Conform certificatului

de moștenitor din 19 iunie 2008, L.T. și O.G au calitatea de moștenitori legali

ai defunctei C.M. decedată în 1996.

Potrivit susținerilor

reclamantei din acțiunea introductivă, societatea pârâtă a demarat ample lucrări

de amenajare a unui parc eolian, ignorând drepturile SC U.T. SRL Constanța

izvorâte din contractul de arendă. În acest sens, instanța a reținut din

declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea ambelor părți, că, prin amplasarea

anemometrului („stâlp, țeava, cu diametrul de 16 cm și 50 m înălțime, ancorat în

pământ cu niște cabluri metalice; baza anemometrului ocupă cam 1 metru pătrat,(...)

iar ancorele sunt fixate cam la 30 metri distanță de stâlp; întreg ansamblul cu

tot cu ancore afectează o suprafață de 400 metri pătrați - martorul pârâtei A.E.),

este împiedicată activitatea agricolă desfășurată de reclamantă, respectiv efectuarea

tratamentelor AVIO - martorul reclamantei G.N..

În prezent, anemometrul

nu mai este amplasat în acel loc, fiind dărâmat de persoane necunoscute, dar,

în viitor, este posibilă reamplasarea acestuia în același Ioc sau într-unul

învecinat.

În conformitate

cu dispozițiile cap. III, art. 2 și art. 3 din contractul de arendă din 15

decembrie 2005, arendașul are dreptul și obligația să folosească neîmpiedicat terenul

arendat potrivit destinației date prin contract, să execute în termen lucrarile

agricole.

În cauză, contractele

de vânzare-cumpărare încheiate de arendatori nu cuprind o clauză de desființare

a locațiunii din cauza vânzării, iar contractul de arendă din 15 decembrie 2005

are dată certă, prin înscrierea sa în registrul ținut în cadrul Primăriei

Chirnogeni.

Dispozițiile

art. 16 alin. (4), art. 18 și art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice

nr. 318/2003 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de

capacități energetice pe toată durata existenței acestora, constând în obligația

deținătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite intervenția titularilor

de licență pentru retehnologizări, reparații, revizii sau remedierea avariilor în

baza dreptului de uz și servitute ale acestora din urmă asupra proprietăților respective

(decizia nr. 140 din 23 martie 2004 publicată în M.Of. nr. 379/29.04.2004). Dar,

în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (6) din Lege, „Dreptul de uz și de

servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor

activităti prevăzute la alin. (2) se stabilesc și se exercită cu respectarea principiului

echității, a dreptului de proprietate și a legislației în vigoare".

În plus, conform

contractelor de vânzare-cumpărare menționate, autentificate din 16 martie 2009,

pârâta cumpărătoare SC E.P. SRL România București s-a obligat să dea în arendă terenul

dobândit d-lui C.G. pe o perioadă de 20 ani (

VI

./VII. Clauze

finale).

Referitor la apărarea

pârâtei din întâmpinare, în sensul lipsei de valabilitate a contractului de arenda

din 15 decembrie 2005 întrucât nu poartă semnătura adevăratului proprietar,

fiind perfectat cu numita L.T. care la momentul respectiv nu deținea niciun

drept asupra terenurilor, s-a reținut, pe de o parte, că acesta este valabil

încheiat și își produce în continuare efectele câtă vreme nu a fost atacat în instanță

de nicio persoană interesată, iar pe de altă parte, L.T. a dobândit un drept de

coproprietate asupra terenurilor în cauză în virtutea dreptului de moștenire legală.

Reținând culpa

procesuală a pârâtei în pornirea procesului civil, în temeiul art. 274 C. proc.

civ., a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă

de 8,5 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Soluția a fost

atacată cu apel de către SC E.P. SRL România București.

Prin decizia civilă

nr. 16 din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a pronunța

această scluție, instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiunea

sa modificată să se constate existența dreptului său de a folosi (exploata agricol)

terenul în suprafață totală de 5,6430 ha, situat în localitatea Chirnogeni, jud.

Constanța. Cererea a fost calificată ca o acțiune în constatare declaratorie, reclamanta

urmărind recunoașterea dreptului său rezultat din contractele de arendă, în condițiile

în care prin lucrările ei, pârâta i-a nesocotit acest drept.

Prin contractul

de arendă din 15 decembrie 2005 înregistrat la Primăria Chirnogeni la 20

decembrie 2005, și încheiat între numita L.T., în calitate de arendator, și reclamanta

SC U.T. SRL, în calitate de arendaș, a fost dată în arendă suprafața de 5,6430 teren

situat pe raza comunei Chirnogeni.

La data perfectării

acestui contract era în vigoare Legea nr. 16/1994 - legea arendării - care prevede

la art. 6 alin. ultim, că: „Sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare

încheiate în scris și înregistrate la consiliul local, în condițiile prezentei legi".

Contractul de

arendare amintit a fost înregistrat la Consiliul Local Chirnogeni din 20

decembrie 2005, astfel că este opozabil pârâtei apelante.

S-a considerat

că aspectele referitoare la valabilitatea contractului de arendare nu au relevantă

față de obiectul cererii, ele putând fi invocate de către apelantă într-o cerere

având ca obiect anularea contractului de arendare, iar în speță nu s-a formulat

o cerere reconvențională având acest obiect și nici nu a fost invocată vreo excepție

de ordine publică care s;ă privească anularea contractului de arendare.

Atâta timp cât

nu s-a constatat de către o instanță de judecată că actul de arendă din 15

decembrie 2005 nu este valabil încheiat, instanța de apel a apreciat contractul

ca fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

S-a reținut că

apelanta este din terț dobânditor al terenului arendat iar contractul de arendă

pentru care nu s-a constatat nelegalitatea îi este opozabil, fiind înregistrat în

conditiile art. 6 alin. ultim din Legea nr. 16/1994, iar faptul că la cumpărare

imobilul figura liber de sarcini nu are nicio legătură cu raporturile dintre arendaș

și proprietarul cumpărător ci privește raporturile dintre vânzător și

cumpărător, respectiv obligația de garanție a vânzătorului.

S-a apreciat că

nici dreptu de preemțiune al arendașului nu are nicio legătură cu speța de

față, întrucât arendașul nu a contestat dreptul de proprietate al apelantei.

S-a considerat

că prin măsura instanței de judecată nu se afectează planul investițional al ap9lantei

ci aceasta este atenționată să respecte dreptul reclamantei, beneficiind la rândul

său de toate drepturile ce decurg din legile speciale specifice investiției. Instanța

nu a interzis apelantei să efectueze lucrările pentru care deține autorizație, lucrări

care se pot executa chiar cu limitarea unor drepturi ale titularului dreptului de

arendă, ci a constatat dreptul reclamantei intimate de a exploata terenul agricol,

în condițiile în care dobânditorul dreptului de proprietate susține faptul că actul

de arendă încheiat de către proprietarul anterior nu îi este opozabil.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., considerând că sunt nelegale și netemeinice cele două hotărâri

judecătorești pronunțate în prezenta cauză.

Recurenta a susținut

că societatea a fost înființată cu scopul declarat de a realiza și dezvolta activitatea

de producere a energiei electrice din surse regenerabile și în acest sens a

dezvoltat proiectul Parcului Eolian pe raza comunei Chirnogeni, județul Constanta,

în valoare totală de 160 milioane euro, alcătuit din 32 grupuri generatoare eoliene

cu putere totala instalata de 80MVV., care urmează a fi conectate la sistemul energetic

național, sens în care a încheiat contracte prin care a dobândit dreptul de

proprietate asupra unor terenuri din com. Chirnogeni, pentru realizarea acestui

proiect investițional.

Mai mult de atât,

este beneficiara Autorizației de Construire din 17 februarie 2012 emisă de Președintele

Consiliului Județean Constanța prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de

construire pentru "Parc energetic eolian 32 CE, putere totala 80 MW, stație

de transformare, rețele electrice de racord, construire și modernizare căi de comunicație

și acces localitatea Chirnogeni (...), jud. Constanta.

Recurenta a invocat

în apărare dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 ce tratează drepturile

pe care le dețin titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor

asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată.

Reluând argumentele

prezentate și în fața instanțelor de fond și de apel, recurenta a subliniat că înainte

de achiziționarea terenurilor extravilane din cadrul com. Chirnogeni pentru dezvoltarea

proiectului investițional eolian, a făcut verificări sub toate aspectele în referire

la orice fel de sarcină.

S-a susținut că,

din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu reiese că la data perfectării contractului

de arendă din cauză, respectiv la nivelul anului 2005, s-ar fi depus la notarul

public cerere de deschidere a succesiunii de pe urma defunctei C.M. din partea moștenitoarelor

acesteia.

Recurenta a apreciat

că se evidențiază, în mod cert faptul, că intimata-reclamantă din prezenta cauză

nu a perfectat un contract valabil, persoana cu care a contractat, în calitate de

proprietar arendator fiind L.T., aceasta din urmă nefiind proprietară pe terenul

arabil în anul 2005, la momentul încheierii contractului de arendă.

Mai mult chiar,

s-a susținut că în cuprinsul contractului de arendă perfectat de reclamantă se specifică

faptul că L.T. are calitatea de arendator, semnătura din finele contractului la

secțiunea „Proprietar" aparținându-i altei persoane, respectiv M.L., fără a

fi anexata vreo împuternicire specială ori vreun alt înscris din care să rezulte

calitatea acestei persoane semnatare.

Intimata a depus

la dosar la data de 28 ianuarie 2013 „concluzii scrise" prin care a învederat

că în memoriul de recurs nu se indică expres niciunul dintre motivele de nelegalitate

prevederile de art. 304 C. proc. civ. și de aceea se impune respingerea lui ca inadmisibil.

În situația în

care se va trece peste această apărare, intimata a solicitat respingerea recursului

ca nefondat pentru toate argumentele susținute în fata instanțelor de fond și

de apel.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va admite

recursul pentru următoarele considerente:

Cât privește apărarea

intimatei prin care se solicită respingerea recursului ca inadmisibil întrucât nu

este motivat, se va respinge această solicitare întrucât recurenta și-a motivat

explicit recursul și a indicat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

fiind amplu argumentat și în fapt, nu numai în drept.

Apărările recurentei

sunt fondate și vor fi primite de către Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile

în care instanța de apel nu a verificat susținerile pârâtei și nu a stabilit în

mod corect situația de fapt, probatoriul administrat fiind sărac și inapt să

conducă la aflarea adevărului.

În cazul obligațiilor

care, în virtutea unei prevederi legale devin producătoare de efecte, succesorul

cu titlu particular, deși terț la perfectarea contractului își asuma aceste

obligații, cu condiția să fie vorba despre un contract valabil încheiat,

instanța fiind datoare să cerceteze aspectele deduse judecății și din această perspectivă.

În plus, instanța

de apel urmează a analiza și dacă interesul reclamantei în formularea prezentei

acțiuni este unul născut și actual pe tot parcursului, în condițiile în care instanța

de fond retine că anemometrul nu mai este amplasat în acel loc, fiind dărâmat de

persoane necunoscute, dar, în viitor, este posibilă reamplasarea acestuia în

același loc sau într-unul învecinat.", iar la dosarul de apel se află un

înscris prin care chiar reclamanta recunoaște această împrejurare.

Instanța de apel,

cu ocazia rejudecării, va cerceta și apărările recurentei întemeiate pe dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007. Se va avea în vedere că drepturile de uz

și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar

conținutul acestora este prevăzut la art. 19 din același act normativ și se

exercită pe toata durata existenței capacității energetice, sau, temporar.

Conținutul drepturilor

prevăzute la art. 16 din Legea nr. 13/2007 este detaliat în art. 19. intitulat „Drepturile

și obligațiile titularilor de autorizații de înființare și de licența asupra proprietății

terților", drepturi care, printre altele, în referire la dreptul de uz, permit

titularilor să desființeze culturi sau plantații, construcții sau alte asemenea

amenajări, să depoziteze pe terenurile necescire executării lucrărilor, materiale,

echipamente, utilaje, instalații, să oprească ori să restrângă activități ale proprietarului,

în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată, cu

respectarea prevederilor legale în vigoare. Servitutea de trecere subterană, de

suprafață sau aeriană cuprinde dreptul de acces și executare a lucrărilor la locul

de amplasare a capacităților energetice cu ocazia ntervenției pentru retehnologizări,

reparații, revizii și avarii.

Pentru toate aceste

considerente și în temeiul art. 312 și art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul

declarat de pârâta SC E.P. SRL România București împotriva deciziei civile nr. 16

din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, se va casa decizia atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC E.P. SRL România București împotriva deciziei civile nr.

16 din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.