ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, următoarele:

- admiterea Contestației formulate împotriva Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/04.09.2014, în sensul rambursării sumei de 11.250,00 RON (FEDR = 9.303,75 RON și Buget de Stat = 1.946,25 RON), sumă respinsă ca neeligibilă și sumei de 3.629,70 RON (FEDR = 3.001,76 RON și Buget de Stat = 627,94 RON), sumă respinsă ca neeligibilă;

- anularea Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/04.09.2014;

- anularea Raportului de monitorizare, încheiat la data de 06.11.2014.

Prin Sentința civilă nr. 3161 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale; a anulat Raportul de soluționare a contestației nr. 3775/03.03.2015 și Notificarea nr. x/11.12.2014, iar, pe cale de consecință a obligat pârâtul să aprobe cererea de rambursare nr. x/04.09.2014, în sensul rambursării sumelor de 11.250,00 RON și 3.629,70 RON, solicitate de reclamantă.

Prin aceeași hotărâre a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Raportului de monitorizare din data de 06.11.2014 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - taxa judiciară de timbru.

Împotriva Sentinței civile nr. 3161 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În critica sentinței recurate, recurentul-pârât a reiterat situația de fapt și a apreciat că Raportul nr. x/03.03.2015 și Notificarea nr. x/11.12.2014 au fost emise în urma constatării unor nereguli și neregularități, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și reținute la art. 12 din Contractul de finanțare.

La emiterea actelor contestate, recurentul-pârât a precizat că s-au respectat prevederile art. 6, art. 7 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în urma constatărilor sale, s-a impus aplicarea unui refuz la plată a cererii de rambursare.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile. Prin întâmpinare pe cale de excepția, intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului, pe motiv că recurentul-pârât nu a adus nicio critică sentinței recurate. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a apreciat că instanța de fond a înlăturat criticile de formă și a reținut criticile de nelegalitate invocată de aceasta, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului la 08 septembrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Recurentul-pârât nu a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu. În schimb, intimata-reclamantă a depus punct de vedere prin care a reiterat o serie de argumente prin care solicită respingerea recursului.

Prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă și a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în ședință publică, pentru data de 15 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/04.09.2014 și anularea Raportului de monitorizare, încheiat la data de 06.11.2014 emise de pârât, precum și obligarea acestuia la aprobarea cererii de rambursare nr. x/04.09.2014, în sensul rambursării sumelor de 11.250,00 RON și 3.629,70 RON.

Instanța de fond a admis cererea reclamantei, apreciind în esență că Raportul de soluționare a contestației nr. 3775/03.03.2015 și Notificarea nr. x/11.12.2014 sunt nelegale, întrucât reclamanta nu a săvârșit nicio neregulă care să justifice respingerea cererii de rambursare, constatările pârâtului fiind eronate și în neconcordanță cu situația de fapt care rezultă din probele administrate.

În speță, între pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională, în calitate de Organism Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (OIPSI), în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și reclamanta SC A. SRL s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/02.06.2014, având ca obiect realizarea proiectului "Upgradarea accesului broadband și a infrastructurii IT la SC A. SRL".

Pârâtul prin reprezentanții săi a efectuat o vizită în data de 21.10.2014 la sediul reclamantei în urma căreia au constatat că pentru echipamentele tip "Laptop-varianta 2" - 4 bucăți, unitatea optică nu era integrată, ci externă, pe interfață USB și nepusă în funcțiune, iar imprimanta multifuncțională B. a fost găsită în cutie, cu cartușele nedesigilate și foliile de siguranță ale imprimantei neîndepărtate, în neconcordanță cu Procesul Verbal de instalare și punere în funcțiune din data de 25.08.2014. Ca urmare a acestui fapt, testul echipamentului nu a putut fi efectuat.

În urma acestor verificări, efectuate în vederea implementării proiectului au fost identificate nereguli, considerente pentru care prin Notificarea nr. x/11.12.2014, pârâtul a comunicat reclamantei că în procedura de rambursare a fost aprobată plata pentru suma de 56.260,71 RON cheltuieli eligibile, sumă avansată prin fondurile europene și a fost respinsă ca neeligibilă suma de 14.879,70 RON, sumă ce revenea a fi rambursată din bugetul de stat.

Respingerea acestei sume a fost motivată pe neconcordanța dintre starea de fapt de la momentul vizitei de monitorizare, cu procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.08.2014.

Reclamanta SC A. SRL a formulat contestație împotriva Notificării nr. x/11.12.2014, aceasta fiind soluționată prin Raportul nr. x/03.03.2015 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a menținut măsura dispusă de direcția de specialitate.

Înalta Curte, constată că instanța de fond a efectuat o analiză riguroasă a criticilor de formă ale reclamantei și apreciază că acestea au fost respinse în mod corect.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate ce vizează fondul actului administrativ contestat, respectiv pretinsele nereguli reținute în sarcina reclamantei, Înalta Curte este în acord cu opinia instanței de fond, care le-a apreciat ca fiind întemeiate.

Urmărind materialul probator, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat în mod corect cauza dedusă judecății, reținând că prin Raportul vizitei de monitorizare, înregistrat sub nr. x/06.11.2014, starea de fapt a fost reținută în mod eronat.

Aspectele de ordin tehnic, reținute ca nereguli de către pârât nu pot fi primite în condițiile în care prin obiecțiunile la Raportul vizitei de monitorizare, intimata-reclamantă a arătat că: unitățile optice și HDD-urile externe ale laptopurilor conțin elementele tehnice la un nivel superior caracteristicilor minimale, iar componentele externe reprezintă o completare a acestora care pot fi folosite în practică ca și echipamente portabile; în ceea ce privește laptop v2, nu s-a menționat ca HDD-URILE și unitățile optice să fie externe sau interne, optându-se pentru unități externe cu conexiune prin USB ("plug and play"- conexiune ce nu necesită instalare sau configurare); pentru echipamentele menționate, nu era necesară utilizarea HDD-urilor și a unităților optice în momentul monitorizării, neimpunându-se conectarea acestora, întrucât funcționează în regim de conectare/deconectare automata la momentul utilizării efective.

Înalta Curte constată că în ceea ce privește aceste aspecte ale situației de fapt, instanța de fond a reținut în mod corect că ele nu au fost combătute de pârât prin niciun act oficial și nici nu au fost puse în discuție în cadrul acestui litigiu, considerente ce conduc indubitabil la ideea conform căreia, argumentele tehnice prezentate de reclamantă sunt întemeiate.

Cu privire la neregulile constatate în utilizarea imprimantei portabilă C., de asemeni, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat corect cauza dedusă judecății, în sensul că, deoarece caracteristica imprimantei de a fi portabilă, atestă faptul că nu este obligatorie instalarea acesteia la sediul societății. Sub același aspect s-a luat în considerare și că, obiectul de activitate al reclamantei vizează domeniul cadastrului și publicității imobiliare, motiv pentru care nu este necesar ca o astfel de imprimată să fie folosită într-un loc fix.

Înalta Curte examinând certificatele de garanție, procesele-verbale de predare-primire, fotografiile depuse la dosar precum și, procesul-verbal de punere în funcțiune încheiat între reclamantă (achizitor) și SC D. SRL (furnizor) în care s-a consemnat expres că punerea în funcțiune a echipamentelor s-a efectuat, că operația de cablare a fost efectuată și că liniile funcționează la parametrii doriți, confirmă că aceste bunuri au fost achiziționate de intimata-reclamantă și au fost puse în funcțiune, în vederea realizării activităților sale.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că Raportul de soluționare a contestației nr. 3775/03.03.2015 și Notificarea nr. x/11.12.2014 sunt nelegale, întrucât reclamanta nu a săvârșit nicio neregulă care să justifice respingerea cererii de rambursare.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională împotriva Sentinței civile nr. 3161 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV