ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 109 din data de 23 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Mizil, s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 26 din 28 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că prin cererea formulată la data de 6 iunie 2019 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 18 iunie 2019, sub nr. x/2018, petentul-condamnat A. a solicitat redeschiderea procesului penal.

În motivarea cererii sale petentul a arătat că a fost condamnat în lipsă, potrivit Sentinței penale nr. 26 din 28 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2018 și că nu a avut cunoștință de faptul că va fi judecat, nu a primit citație și nici nu a fost contactat telefonic sau prin alt mijloc de comunicare pentru a i se aduce la cunoștință de proces. S-a mai menționat că i s-a spus de către organul de poliție că nu va ajunge la judecătorie, ci va primi amendă penală, urmând să fie sunat în acest sens. Petentul-condamnat a mai arătat că a trebuit să plece în Germania, având contract de angajare ca bucătar pe o navă de croazieră și s-a aflat, astfel, în imposibilitate de a se apăra și de a administra probe.

Prin Decizia nr. 685 din data de 4 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 466 alin. (1) C. proc. pen. a fost recalificată cererea de apel formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 26 din 28 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Mizil, ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, iar în baza art. 47 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 467 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mizil.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 17 iulie 2019, sub nr. de Dosar x/2019

Asupra cererii de redeschidere a procesului penal, Judecătoria Mizil a avut în vedere dispozițiile art. 469 alin. (1) și art. 466 alin. (2) C. proc. pen. și totodată, a reținut că din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil rezultă că inculpatul a fost audiat în calitate de suspect la data de 23 septembrie 2017, declarația acestuia aflându-se la dosar, în cuprinsul căreia se regăsește și mențiunea că locuiește efectiv la domiciliul declarat, respectiv în orașul Băicoi, județul Prahova.

În concret, prima instanță a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată în cauză de către petentul condamnat A., reținând că din actele și lucrările dosarului a rezultat că petentul a fost judecat în lipsă pentru că și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință schimbarea adresei, pe care a dat-o în faza de urmărire penală, cu ocazia audierii acestuia și pe care o are și în actul de identitate, acesta înțelegând să plece din țară și să se sustragă de la judecată, nu din motive de încălcare a procedurii și nu s-a aflat în nici una din situațiile care nu îi permiteau comunicarea adresei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.

Prin Decizia penală nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 109 din 23 septembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Ploiești a constatat faptul că apelantul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 26 din data de 28 februarie 2019 a Judecătoriei Mizil la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) C. pen., hotărârea rămânând definitivă prin neapelare, la data de 19 martie 2019 fiind emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii, iar la data de 2 aprilie 2019 fiind emis mandatul european de arestare, apelantul fiind arestat pe teritoriul Germaniei la data de 29 aprilie 2019.

Instanța de control judiciar a reținut faptul că apelantul-condamnat a fost audiat în faza de urmărire penală, dând declarație de suspect în data de 23 septembrie 2017.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că este evident faptul că apelantul - condamnat a avut cunoștință de existența procesului penal și nu poate solicita redeschiderea procesului penal, aspect constat în mod corect de instanța de fond (apelantul - condamnat avea obligația procesuală de a înștiința organele judiciare despre orice schimbare a adresei, în termen de 3 zile; instanța constatând faptul că sus numitul nu s-a prezentat la judecata în fond deși a fost legal citat, astfel încât nu îi pot fi aplicabile prevederile art. 466 C. proc. pen.).

Curtea de Apel Pitești a mai constatat și faptul că apelantul - condamnat nu s-a aflat nici în situația în care, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, nu a putut încunoștința instanța de fond, aspect reținut, de asemenea, în mod corect de prima instanță.

În concluzie, instanța a respins calea de atac a apelului ca nefondată, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de fond, prin care s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, ca fiind legală și temeinică.

*****

Împotriva acestei decizii, petentul condamnat A. a formulat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 februarie 2020, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 27 martie 2020 când, în conformitate cu art. 43 din Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României s-a constatat cauza ca fiind suspendată de drept.

Prin Rezoluția din data de 18 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, care prevede că "în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, judecătorul sau instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și efectuarea actelor de procedură", Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data de 22 mai 2020.

La termenul acordat, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac pentru motivele arătate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției puse în discuție vizând admisibilitatea căii de atac de față, Înalta Curte constată că apelul formulat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie Decizia penală nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 23 septembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2019.

Așadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat calea de atac formulată de către petentul condamnat împotriva sentinței pronunțate de către prima instanță prin care i s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal.

Potrivit art. 467 alin. (1) C. proc. pen., cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă și se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță.

Dispozițiile art. 469 C. proc. pen., reglementează cu privire la judecarea cererii de redeschidere a procesului, iar alin. (6) al acestui articol prevede că hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în lipsa persoanei condamnate.

În speță, cererea de redeschidere a procesului penal a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Mizil prin Sentința penală nr. 109 din data de 23 septembrie 2019 și a vizat sentința penală de condamnare pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x/2018 - Sentința penală nr. 26 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Mizil, definitivă prin neapelare.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că hotărârea primei instanței prin care s-a respins cererea petentului condamnat A. de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în lipsa persoanei condamnate, respectiv calea ordinară de atac a apelului, prevăzută de art. 408 și urm. C. proc. pen., cale de atac pe care petentul a exercitat-o în cauză făcând așadar obiectul deciziei penale atacate în prezentul dosar.

Cum împotriva deciziei atacate în cauză legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, se constată că apelantul condamnat A. a formulat apel împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare și, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

O cale de atac nu poate exista în afara legii, iar această regulă are valoare de principiu constituțional. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelantul condamnat este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge apelul declarat de apelantul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2020.

GGC - LM