ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

16.12.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2168 din 15 octombrie 2020, Judecătoria Medgidia, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 140 și urm. din Legea nr. 302/2004, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere și executare a hotărârii penale pronunțate în alt stat formulată de petentul condamnat A., în prezent repartizat pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Tonna, Republica Federală Germania, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin cererea din data de 30 septembrie 2020, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020, petentul condamnat A. a solicitat recunoașterea hotărârii penale străine pronunțate de Tribunalul de land Erfurt - Germania în Dosarul nr. x Ks 160 Js 640/15 (2) prin care acesta a fost condamnat în mod definitiv la pedeapsa închisorii de 9 ani și 6 luni, învederând că, în prezent, se află în executarea acestei pedepse privative de libertate în penitenciarul Tonna.

Prin Sentința penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018, Judecătoria Medgidia l-a condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea apelului.

Astfel, instanța a reținut, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 140 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, soluționarea cererii de recunoaștere pe cale principală a hotărârilor penale străine revine curții de apel de la domiciliul condamnatului, la sesizarea parchetului de pe lângă această curte de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 13 noiembrie 2020 sub același număr de dosar.

Prin Sentința penală nr. 163 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 585 alin. (2) C. proc. pen., art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și Deciziei nr. 1/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și s-a declinat competența de soluționare a cererii de modificare a pedepsei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, petentul A., prin apărător ales, a învederat că, prin prezenta cerere dorește contopirea pedepsei aplicate prin hotărârea penală străină (9 ani și 6 luni închisoare) cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018 a Judecătoriei Medgidia (5 ani și 6 luni închisoare).

Față de aceste precizări verbale, la termenul de judecată din 24 noiembrie 2020, Curtea a recalificat cererea sub aspectul naturii sale juridice apreciind că, prin observarea pretenției concrete, cererea vizează modificarea pedepsei, potrivit art. 585 C. proc. pen., iar incidental, recunoașterea hotărârii penale străine.

În consecință, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea prezentei cereri.

Soluționând excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Conform Deciziei nr. 1/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate într-un recurs în interesul legii:

"Cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire."

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut, printre altele, că:

"Potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 (actual 166, s.n.) alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie."

Conform art. 585 alin. (1) - (2) C. proc. pen.:

"(1)Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concursul de infracțiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

(2) Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere."

Față de normele legale mai sus citate, văzând că Decizia nr. 1/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este aplicabilă în cauză chiar și după republicarea legii (în anul 2019), găsind că instanța de executare a ultimei hotărâri, Sentința penală nr. 179/2018 este Judecătoria Medgidia, observând și dispozițiile art. 50 C. proc. pen., Curtea a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

La pronunțarea soluției s-a avut în vedere și Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, care își găsește în continuare aplicarea, potrivit căreia competența exclusivă a curții de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în C. proc. pen.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat la data de 11 decembrie 2020 conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Medgidia și Curtea de Apel București.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Medgidia, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile unor instanțe care își declină judecarea aceleiași cauze, solicitând instanței ierarhice superioare comune stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni, recidivei, pluralității intermediare ori a unor acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Stabilind instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei, art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că aceasta este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Analizând, în acest context, actele dosarului, se constată că, prin cererea din data de 30 septembrie 2020, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020, petentul condamnat A., aflat în penitenciarul Tonna, a solicitat contopirea pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare pronunțate de Tribunalul de land Erfurt - Germania în dosarul nr. x Ks 160 Js 640/15 (2) cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicate de Judecătoria Medgidia, prin Sentința penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018, în Dosarul nr. x/2016, precum și recunoașterea hotărârii penale străine.

Înalta Curte constată că cererea condamnatului A. de contopire a pedepsei la care a fost condamnat de autoritățile străine cu pedeapsa aplicată de instanțele române se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 585 din C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse. Cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătorești române și hotărâri judecătorești străine, cu consecința recunoașterii efectelor acestei situații juridice în planul tratamentului sancționator, în principal în privința deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracțiunile ce compun concursul de infracțiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate, iar incidental recunoașterea hotărârii penale străine.

Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., se realizează conform art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe cale incidentală, de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.

Prin Decizia nr. 1/2018 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 19 martie 2018, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire.

Înalta Curte apreciază că, potrivit Legii nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Or, în speță, cererea condamnatului este una de contopire a pedepselor, fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 585 din C. proc. pen.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, așa cum s-a menționat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, care își găsește în continuare aplicarea, competența exclusivă a curții de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, "prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen."

Or, așa cum s-a arătat anterior, în conformitate cu dispozițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei în această situație este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de detenție.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece cererea de modificare a pedepsei nu este curtea de apel, ci judecătoria, ca fiind instanța de executare a ultimei hotărâri (Sentința penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018, în Dosarul nr. x/2016), respectiv Judecătoria Medgidia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.