ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 20/2018

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 7 august 2013, la Judecătoria Babadag, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea - Administrația Finanțelor Publice Babadag, a formulat contestație la executare împotriva înștiințării de poprire nr. x din 19.07.2013 emisă de Trezoreria Babadag.

Prin Sentința civilă nr. 221 din 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, secția mixtă, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A..

Apelul declarat de contestatoarea A. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 778/2014 din 8 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. !!!!!!4. Recursul declarat de contestatoarea A. împotriva acestei decizii a fost constatat perimat, prin Decizia civilă nr. 106/C din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că judecarea cauzei a fost suspendată prin încheierea din 7 septembrie 2015, comunicată la 5 octombrie 2015, și a fost lăsată în nelucrare pe o perioadă mai mare de 6 luni, astfel încât în temeiul art. 416 C. proc. civ., s-a constatat intervenită perimarea.

Împotriva Deciziei civile nr. 106/C din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, contestatoarea A. a formulat recurs, fără a se invoca vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 29 noiembrie 2016.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. a fost respinsă ca tardivă, prin încheierea din 17 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă, ca urmare a neexercitării căii de atac a reexaminării, în raport cu dispozițiile art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția netimbrării recursului declarat de contestatoarea A., în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta primează înaintea oricăror altor excepții, reținând următoarele: Cum recurenta-contestatoare A. nu a timbrat anticipat recursul, acesteia i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-contestatoare A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 27 decembrie 2016, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2018, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 106/C din 17 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.