ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 156/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 650 din 21 mai 2015 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 3798 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. Constanța, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că de la data suspendării recursului, respectiv 9 ianuarie 2014, timp de 1 an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate, iar la data de 27 aprilie 2015 în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cererii.
Împotriva Deciziei civile nr. 650 din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.
Examinând cauza și decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că recursul declarat la 29 mai 2015 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum dispun prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ.
De asemenea, se constată că prin motivele transmise la 29 ianuarie 2016, prin fax, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă peste termenul prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 650/CA din 21 mai 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.