ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4045/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 decembrie 2015, reclamanta A. SA Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu București, prin Ministerul Finanțelor Publice București, a solicitat:

- în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015, privind încheierea Contractului de lucrări nr. x/06.06.2014 "Extinderea rețelelor de apă și canalizare în ZAA/Aglomerarea Flămânzi CL7" din cadrul Proiectului "Extinderea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare - epurarea apelor uzate în județul Botoșani"

- în subsidiar, anularea în parte a Notei de constatare nr. x/05.06.2015 și, în temeiul punctului A.3 - Evaluarea ofertelor - din Anexa la H.G. nr. 519/2014, reducerea corecției financiare aplicate de 25% din valoarea fără TVA a contractului de lucrări nr. x/06.06.2014, la 5%;

- suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 28 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Notei de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, precum și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a actului administrativ fiscal, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, prima instanță a respins acțiunea în anulare și cererea de suspendare a Notei de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu București și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu București, prin Ministerul Finanțelor Publice București, ca inadmisibile.

Împotriva Sentinței civile nr. 28 din 16 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SA Botoșani, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității și trimiterii cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului, reclamanta susține că scopul demersului judiciar constă în desființarea corecției financiare de 25% din valoarea fără TVA a Contractului de lucrări nr. x/06.06.2014 și că procedura administrativă a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 10474/09.07.2015, ce a menținut dispozițiile Notei de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015.

Învederează că, în termen de 6 luni de la emiterea deciziei, reclamanta a învestit instanța cu o cerere în anulare și că, dintr-o eroare a redactorului cererii, nu s-a menționat că se solicită și anularea acestui act administrativ, ci doar a notei de constatare. Dat fiind cuantumul ridicat al corecției financiare, de 25 % din valoarea contractului, respectiv suma de 14.540.646,54 RON, recurenta-reclamantă învederează că are interesul procesual de a solicita anularea deciziei și a actelor subsecvente.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea de fond și sub aspectul că, la primul termen de judecată, în lipsa părților, prima instanță a invocat excepția inadmisibilității cererii în anulare, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., prin nepunerea în discuția părților a acestui incident procedural și neacordarea posibilității lămuririi erorii de redactare din cuprinsul acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 26.05.2016, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât apreciază, în esență, că prima instanță a reținut în mod corect faptul că obiect al contestării îl poate forma, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, doar Decizia nr. 10474/09.07.2015, iar recurenta-reclamantă nu a înțeles să conteste acest act administrativ, ci doar Nota de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015.

Arată că în speță nu poate fi vorba de o eroare de redactare a petitului acțiunii, iar instanța de judecată are obligația de a respecta principiul disponibilității, dar și prevederile art. 194 - 197 și art. 204 C. proc. civ., care nu permit instanței să solicite reclamantului completarea cererii de chemare în judecată cu alte petite.

Intimatul-pârât apreciază a fi neîntemeiată critica din recurs privitoare la invocarea din oficiu și soluționarea de către instanța de fond, la primul termen de judecată, a excepției inadmisibilității, nefiind sesizată vreo încălcare a prevederilor art. 22 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. SA Botoșani este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a susținut critici de nelegalitate a hotărârii de fond sub două aspecte:

(i) soluționarea excepției inadmisibilității, invocată din oficiu de prima instanță, fără a fi pusă în discuția părților, conform art. 22 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ.

(ii) greșita apreciere a instanței de fond cu privire la obiectului cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar dispozițiile art. 223 din același act normativ stipulează că lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanței să pășească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de față, la termenul de judecată din 16 februarie 2016, la care prima instanță a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul instanței de fond, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. SA Botoșani a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorul fondului a procedat la soluționarea cauzei.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialității, prima instanță soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materia citării părților și cu respectarea principiului disponibilității, manifestat prin voința reclamantei de judecare a cauzei în lipsa sa.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază a fi întemeiate criticile recurentei-reclamante cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost reținut de instanța de fond, precum și cele referitoare la obligația instanței de judecată de a lămuri cererea cu care a fost învestită.

Înalta Curte constată că petitul acțiunii formulate de reclamanta A. SA Botoșani cuprinde doar solicitarea de anulare, în tot sau în parte, a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.06.2015, emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, însă, în motivarea cererii, reclamanta face trimitere la Decizia nr. 10474/09.07.2015, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva notei de constatare, arătând că a învestit instanța de contencios administrativ în termenul legal de 6 luni, pe care l-a calculat în raport de data emiterii deciziei. Totodată, reclamanta a anexat cererii un set de înscrisuri, între care se regăsește Decizia nr. 10474/09.07.2015 .

Deși maniera de redactare a cererii de chemare în judecată este criticabilă, Înalta Curte apreciază că există suficiente elemente care să confirme voința reclamantei de a ataca Decizia nr. 10474/09.07.2015, emisă în soluționarea contestației administrative, obiectul cererii nefiind limitat la solicitarea de anulare a notei de constatare.

Această concluzie se impune și față de soluția dispusă de pârât conform Deciziei nr. 10474/09.07.2015, prin care contestația administrativă a fost respinsă și nota de constatare a fost menținută. Ca urmare, motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă cu privire la nota de constatare au fost reluate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, întrucât în procedura prealabilă nu a intervenit vreo modificare a titlului executoriu.

Înalta Curte va avea în vedere și împrejurarea că, existând o neconcordanță între petitul acțiunii și motivele expuse în susținerea acesteia, care generează îndoieli privitoare la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, înainte de a aprecia asupra admisibilității cererii instanța de fond avea obligația de a lămuri obiectul învestirii sale, putând solicita precizări din partea reclamantei.

Procedând la invocarea și soluționarea excepției de inadmisibilitate, fără a stabili, cu precizie, actul administrativ ce face obiectul acțiunii în anulare, hotărârea primei instanțe contravine dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., ce reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea Sentinței civile nr. 28 din 16 februarie 2016 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SA Botoșani, împotriva Sentinței civile nr. 28 din 16 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.

GGC - GV