ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În ședința publică din data de 28 iulie 2010

Curtea de Apel Timișoara a procedat la judecarea recursului formulat de

petentul F.N.I., împotriva Sentinței penale nr. 156 din 27 mai 2010, pronunțată

de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 5982/108/2009. Petentul a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

întrucât nu i se acordă dreptul de a face verificări la Penitenciar sau parchet

cu privire la data primirii comunicării ordonanței procurorului pentru a dovedi

că plângerea sa nu a fost formulată în termen. Susține că dispozițiile legale

nu-i permit să facă dovada că ordonanța i-a fost comunicată la data la care el

a făcut plângere și nu la data reținută de prima instanță.

Procurorul a solicitat respingerea excepției

invocată de petent ca inadmisibilă, plângerea petentului a fost respinsă ca

tardivă, conform art. 187 alin. (1) C. proc. pen. înregistrarea sau atestarea

făcută de către administrația locului de deținere pe actul depus servesc ca

dovadă a datei depunerii actului.

Deliberând asupra

excepției de neconstituționalitate a disp. art. 278

1

C. proc. pen.

sub aspectul invocat de petent în ședința de judecată, respectiv pentru faptul

că aceste dispoziții legale nu-i permit să facă dovada că ordonanța

procurorului i-a fost comunicată decât la data la care el a formulat plângere

și nu la data reținută de prima instanță, s-a constatat că acest text de lege

nu reglementează posibilitatea administrării dovezilor privind introducerea în

termen a plângerii, ci soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată

când soluționează plângerea. Întrucât motivul invocat nu are legătură cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., cererea de sesizare a Curții

Constituționale a fost respinsă ca nefondată.

În continuare F.N.I. a înțeles să exercite recurs

separat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale pronunțate de Curtea de Apel la data de 28 iulie 2010,

reiterând aceeași doleanță a înaintării cererii sale la Curtea Constituțională.

Examinând și în acest

cadru procesual excepția de neconstituționalitate a disp. art. 278

1

C. proc. pen. sub aspectul invocat de petent, respectiv pentru faptul că aceste

dispoziții legale nu-i permit să facă dovada că ordonanța procurorului i-a fost

comunicată decât la data la care el a formulat plângere și nu la data reținută

de prima instanță, se constată că acest text de lege nu reglementează

posibilitatea administrării dovezilor privind introducerea în termen a

plângerii, ci soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată când soluționează

plângerea. Așadar motivul invocat nu are legătură cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost corect

respinsă ca inadmisibilă iar recursul de față nu poate fi catalogat decât ca

fiind nefondat pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva Încheierii din 28

iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

5982/108/2009.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2010.