ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În ședința publică din data de 28 iulie 2010 Curtea de Apel Timișoara a procedat la judecarea recursului formulat de petentul F.N.I., împotriva Sentinței penale nr. 156 din 27 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 5982/108/2009. Petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., întrucât nu i se acordă dreptul de a face verificări la Penitenciar sau parchet cu privire la data primirii comunicării ordonanței procurorului pentru a dovedi că plângerea sa nu a fost formulată în termen. Susține că dispozițiile legale nu-i permit să facă dovada că ordonanța i-a fost comunicată la data la care el a făcut plângere și nu la data reținută de prima instanță.

Procurorul a solicitat respingerea excepției invocată de petent ca inadmisibilă, plângerea petentului a fost respinsă ca tardivă, conform art. 187 alin. (1) C. proc. pen. înregistrarea sau atestarea făcută de către administrația locului de deținere pe actul depus servesc ca dovadă a datei depunerii actului. Deliberând asupra excepției de neconstituționalitate a disp. art. 278 1 C. proc. pen. sub aspectul invocat de petent în ședința de judecată, respectiv pentru faptul că aceste dispoziții legale nu-i permit să facă dovada că ordonanța procurorului i-a fost comunicată decât la data la care el a formulat plângere și nu la data reținută de prima instanță, s-a constatat că acest text de lege nu reglementează posibilitatea administrării dovezilor privind introducerea în termen a plângerii, ci soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată când soluționează plângerea.

Întrucât motivul invocat nu are legătură cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca nefondată. În continuare F.N.I. a înțeles să exercite recurs separat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de Curtea de Apel la data de 28 iulie 2010, reiterând aceeași doleanță a înaintării cererii sale la Curtea Constituțională. Examinând și în acest cadru procesual excepția de neconstituționalitate a disp. art. 278 1 C. proc. pen.

sub aspectul invocat de petent, respectiv pentru faptul că aceste dispoziții legale nu-i permit să facă dovada că ordonanța procurorului i-a fost comunicată decât la data la care el a formulat plângere și nu la data reținută de prima instanță, se constată că acest text de lege nu reglementează posibilitatea administrării dovezilor privind introducerea în termen a plângerii, ci soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată când soluționează plângerea. Așadar motivul invocat nu are legătură cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost corect respinsă ca inadmisibilă iar recursul de față nu poate fi catalogat decât ca fiind nefondat pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva Încheierii din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5982/108/2009. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.