ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4184/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.08.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.400,16 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta punctului de lucru pe care îl administrează, în perioada 01.07.2013 - 31.07.2016;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 8,94 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflație;

- obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul autorizație licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 12/05.01.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte chemare în judecată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.400,16 RON (TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta barului situat în municipiul Sibiu în perioada 01.07.2013-31.07.2016 și la plata sumei de 8,94 RON, actualizare cu indicele de inflație, s-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei să încheie autorizație licență neexclusivă cu reclamantul ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta la 600 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1067A din 22 noiembrie 2017, a admis apelul formulat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 12/05.01.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 1.136 RON reprezentând despăgubiri echivalate cu remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, pentru perioada 01.07.2013 - 31.07.2016 și la plata sumei de 7,5 RON, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC B. SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta SC B. SRL a arătat că nu există un contract încheiat între societatea pârâtă și reclamant. Convenția încheiata în 05.06.2013 are o valabilitate de 1 an, iar pârâta a revenit cu o notificare, rugând să se limiteze durata convenției la 3 luni. Întrucât nu s-a vrut, pârâta a anulat contractul de cablu și a scos aparatul TV din incinta unității, ascultând doar știri.

Suma de 1.136 RON este calculată până la 31.07.2016, când pârâta nu mai avea nici cablu, nici aparat tv, renunțând la serviciile de cablu încă din 21 ianuarie 2014.

Se mai arată că suma de 1.136 RON nu este o sumă datorată, iar în perioada 01.07.2013 - 31.07.2016 pârâta a trimis nenumărate notificări către A. pentru anularea facturilor proforma. Se învederează că se trimit și în prezent facturi proforma cu sume exorbitante și că a trimis instanței și copia chitanței 29216368 din data de 7 ianuarie 2014, din care rezultă că s-au plătit ultimele datorii societății de cablu.

A fost depusă la dosar solicitarea din data de 21.01.2014 de încetare a furnizării serviciilor aferente contractului nr. x, prin care a renunțat la serviciile de cablu cu societatea C..

Prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată doar prin probe pertinente la cererea instanței de a veni cu înregistrări care să ateste difuzarea de muzică ambientală. Or reclamantul nu a probat acest aspect și nici nu are cum să îl dovedească, întrucât recurenta nu are contract de difuzare a programelor tv.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând nulitatea cererii de recurs pentru neindicarea și nemotivarea vreunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 18 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul nr. 9, în procedura de filtru, a dispus, prin rezoluția din 19 septembrie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 03.10.2018 intimatul A. a depus punct de vedere prin care a reiterat solicitarea de anulare a cererii de recurs ca nemotivată, în subsidiar arătând că solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. A fost atașat și ordin de plată pentru suma de 400 RON achitată Cabinetului de avocatură D., învederând că se solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 1067A din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, privind elemente ale situației de fapt contestate de recurentă, probele administrate, aprecierea acestora realizată de instanța de apel, în sensul interpretării greșite a înscrisurilor de la dosarul cauzei.

Astfel, recurenta nu dezvoltă critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ci, în esență, invocă o interpretare greșită a probatoriului administrat în cauză; or, aceste susțineri prin care se tinde a demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanțe de recurs, în condițiile în care dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, statuate expres în ipotezele de la pct. 1 - 8 ale aceluiași articol, normă imperativă, de ordine publică.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON către intimatul intimatul-reclamant A., reprezentând onorariu avocațial, justificat cu ordinul de plată aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 1067A din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă SC B. SRL la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV