ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.02.2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. în conformitate cu art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, coroborate cu articolul 2 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, a solicitat în contradictoriu cu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea paratul Statul Roman, prin Ministerul Afacerilor Interne, de a desecretiza Ordinul M.A.I. nr. 1/0535 din 21 iulie 2011, Anexa nr. x/21.07.2011 la Ordinul M.A.I. nr. 1/0535 din 21 iulie 2011, Nota Raport nr. x/2011, Raportul de analiza nr. S/x/2011 și toate celelalte înscrisuri secretizate enumerate și/sau trimise de către pârâtul Statul Român cu adresa din 9.12.2011 ori ulterior cu altele.

Prin Sentința civilă nr. 1389 din 15 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității cererii, și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca tardiv formulată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1389 din 15 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau reținerea sa pentru rejudecare.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, a învederat că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a invocat faptul că a fost încălcat art. 14 coroborat cu art. 153 C. proc. civ., fiind incident și art. 15 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât i s-a încălcat liberul acces la justiție.

Recurentul susține că data când i s-a comunicat răspunsul nr. x este 13.08.2014 și de la acest termen trebuie calculat termenul de decădere, invocând și prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală, fără să fi avut loc o analiză serioasă și atentă a cauzei.

De asemenea, nu s-a menționat termenul de recurs ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale procesuale civile.

Au fost încălcate prevederile art. 20 și 22 C. proc. civ., principiile legalității, egalității în fața legii, previzibilității și predictibilității legilor, legitimității modificărilor legislative, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.

Astfel, arată că a așteptat redactarea și comunicarea unei alte Sentinței civile, nr. 7432 din 12 noiembrie 2014, mai bine de 6 luni, motiv pentru care a solicitat sancționarea disciplinară a magistratului, considerând că și soluția pronunțată în cadrul respectivului dosar este nerealistă și neserioasă.

Apreciază că intimatul nu și-a îndeplinit obligația de a efectua operațiunea de desecretizare a documentelor, deși dreptul la informațiile de interes public este garantat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 octombrie 2015, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a apreciat că este tardivă acțiunea, fiind formulată cu depășirea termenului impus de prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Primul motiv de recurs constă în susținerea că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, invocă faptul că a fost încălcat art. 14 coroborat cu art. 153 C. proc. civ.

În primul rând, încălcarea normelor de procedură nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocat de recurent, ci cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În al doilea rând, nu se constată nicio încălcare a principiului contradictorialității întrucât excepția tardivității formulării acțiunii a fost invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare, susținându-se că răspunsul către reclamant este datat 17.07.2014 iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 03.02.2015, cu mult peste termenul impus de prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului care a formulat răspuns la întâmpinare prin care și-a expus punctul de vedere cu privire la excepția tardivității, precizând că acțiunea a fost formulată în termen.

În consecință, susținerile recurentului în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 14 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

Referitor la art. 153 C. proc. civ., se constată că se referă la citarea părților or, recurentul invocă doar în mod formal încălcarea acestui articol de către prima instanță întrucât nu a indicat faptul că nu ar fi fost legal citat și, verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că reclamantul a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 18 mai 2015, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului, motivarea hotărârii recurate este în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind expuse considerentele față de care s-a apreciat că este tardiv formulată acțiunea și temeiul de drept iar faptul că s-a indicat data răspunsului către reclamant ca fiind 17.02.2014 (în loc de 17.07.2014) este o simplă eroare materială.

În consecință, art. 15 alin. (1) din CEDO invocat de recurent nu are nicio aplicabilitate în prezenta cauză iar, potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul de acces la o instanță poate fi supus, în anumite circumstanțe, unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, pct. 51 - 52).

Instanța de recurs constată că soluția pronunțată de prima instanță, de respingere a acțiunii ca fiind tardiv formulată, este corectă.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii".

Alineatul (2) al art. 11 este aplicabil doar dacă există motive temeinice care să justifice depășirea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (1) iar, în cazul de față, recurentul-reclamant nu a justificat motivele temeinice care l-ar fi împiedicat să introducă acțiunea în instanță în termen de 6 luni.

Deși recurentul susține că data când i s-a comunicat răspunsul nr. x este 13.08.2014 și de la acest termen trebuie calculat termenul de decădere, instanța de control judiciar apreciază că aceste susțineri nu sunt întemeiate.

Astfel, prin răspunsul nr. x din 17 iulie 2014, Ministerul Afacerilor Interne, referitor la petiția transmisă privind declasificarea unor documente, a comunicat reclamantului-recurent faptul că documentele la care se face referire ar putea fi declasificate, sub rezerva respectării prevederilor art. 20 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. S-a precizat că, la momentul elaborării documentelor și a încadrării acestora în clasele respective de salarizare, au fost respectate prevederile legale privind modul de stabilire a clasei de salarizare pentru documentele create în cadrul M.A.I. prevăzute în Anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. 389/2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informațiilor în M.A.I., precum și a Listei cu informații secret de serviciu în M.A.I.

Este evident că data comunicării refuzului de soluționare a cererii adresată de petent este 17.07.2014, dată de la care începe să curgă termenul de decădere de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 03.02.2015, cu depășirea acestui termen legal.

Răspunsul nr. x din 11 august 2014 la care face referire recurentul privește o altă cerere înregistrată sub nr. x din 22 iulie 2014 la Secretariatul General al Guvernului, ulterioară primirii de către reclamant a răspunsului din data de 17.07.2014 astfel că nu poate fi luată în considerare data de 13.08.2014

Raportat la data primirii răspunsului din 17.07.2014, este irelevant faptul că recurentul a așteptat redactarea unei hotărâri judecătorești iar afirmațiile referitoare la întârzierea în redactarea respectivei hotărâri din cadrul dosarului nr. x/2012 nu au legătură cu prezenta cauză și nu reprezintă motive justificate care să îl fi împiedicat pe recurent să conteste în instanță refuzul exprimat clar de către intimat prin adresa x/17.07.2014.

Criticile referitoare la hotărârea pronunțată în dosarul respectiv nu vor fi analizate în prezentul dosar întrucât obiectul recursului este verificarea legalității Sentinței nr. 1389 din 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București.

Nu vor fi analizate în cadrul recursului de față alegațiile asupra fondului pricinii și caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de soluționare a cererii de desecretizare a documentelor întrucât prima instanță s-a pronunțat, potrivit prevederilor art. 248 C. proc. civ., asupra excepției tardivității acțiuni și nu a fost antamat fondul cauzei.

De asemenea, omisiunea de a se menționa termenul în care se poate formula cererea de recurs nu are repercusiuni asupra soluției pronunțată de prima instanță iar recurentul a formulat cererea de recurs în termenul prevăzut de lege astfel că nu i s-a produs nicio vătămare.

În consecință, nu au fost încălcate drepturile procesuale ale recurentului și nici principiile constituționale și europene învederate astfel că, având în vedere considerentele expuse anterior, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1389 din 18 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - MM