ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 886/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Decizie civile nr. 79/R din data de 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

În esență, instanța a reținut că decizia recurată a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2017 a Tribunalului Bihor, secția civilă, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către aceeași parte.

Prin urmare, având în vedere că decizia recurată este o hotărâre definitivă, a constatat că aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., anularea hotărârii atacate, invocând, totodată și excepția necompetenței procesuale a secției civile care va soluționa prezenta contestație în anulare.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2019, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței procesuale a secției civile care va soluționa contestația în anulare, invocate de către contestator, precum și asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, invocate din oficiu, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Analizând excepția necompetenței procesuale a secției civile ce urmează a soluționa contestația în anulare, invocată de către contestatorul A., reține următoarele:

În susținerea excepției, contestatorul a arătat că una dintre părți este o autoritate publică, iar izvorul juridic al obiectului dedus judecății îl reprezintă, în principal, norme juridice referitoare la discriminare, la drepturile pacientului și la refuzul nejustificat al unei autorități publice de a răspunde la plângerea prealabilă de chemare în judecată, refuz asimilat unui act administrativ unilateral, conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

A mai susținut că prevederile art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. nu-i permit judecătorului să modifice obiectul și limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată și a precizat că, prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 17/2018, s-a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este o excepție de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă", astfel că, soluționarea acesteia este de competența instanței care a pronunțat hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată calea de atac.

Totodată, prin articolul 136 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia dispozițiile Secțiunii I a Capitolului IV din Titlul III al aceluiași cod, intitulată "Necompetența și conflictele de competență", sunt aplicabile "prin asemănare" și în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe, legiuitorul a asimilat secțiile specializate din cadrul instanței noțiunii de "instanță", în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor privitoare la excepția de necompetență.

Având în vedere că, în speță, este declarată o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs de către secția I civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile legale anterior enunțate, Înalta Curte constată că excepția necompetenței materiale procesuale a secției civile, invocată de către contestator, este neîntemeiată, urmând a o respinge.

Analizând contestația în anulare, prin prisma excepției inadmisibilității, invocate din oficiu, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., constată următoarele:

Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost pronunțată de completul de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de contestatorul A..

Înalta Curte reține că, în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 din același cod, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale enunțate, împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția necompetenței procesuale a secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de contestatorul A..

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - OB