ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2025

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea în soluționarea recursului: Prin decizia nr. 195/R din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/271/2019**, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 633/A din 5 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Bihor. Împotriva acestei decizii, recurentul A a formulat contestație în anulare.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea în soluționarea contestației în anulare: Prin decizia civilă nr. 37/R din 28 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 195/R din 26 octombrie 2023 pronunțată de aceeași instanță.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 37/R din 28 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă, contestatorul A a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 5 aprilie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărările formulate în cauză: Intimata B a formulat întâmpinare, comunicată, prin care a invocat excepția netimbrării/insuficientei timbrări și excepția inadmisibilității recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (29 noiembrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară oricăror altor chestiuni invocate de recurent, Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 195/R din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/271/2019**, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 633/A din 5 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Bihor, hotărârea instanței de recurs fiind definitivă. Prin decizia civilă nr. 37/R din 28 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 195/R din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. dispune că „hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.” În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.” Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei.” În speță, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva deciziei civile nr. 37/R din 28 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în soluționarea unei contestații în anulare – cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de instanța de recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului. Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ., cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare este definitivă, reiese că și decizia nr. 37/R din 28 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care a fost soluționată contestația în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o „hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.” Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil. Cum prin încheierea din 29 octombrie 2024 a fost admisă cererea a ajutor public judiciar, fiind desemnat apărător de către Baroul C pentru recurentul-contestator A, instanța stabilește onorariu definitiv pentru avocatul desemnat din oficiu la suma de 510 lei.