ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 79/R din data de 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Instanța a reținut, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii din 13 decembrie 2017 a Tribunalului Bihor, secția civilă, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către aceeași parte.
Prin urmare, având în vedere că decizia recurată este o hotărâre definitivă, a constatat că aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 martie 2019, sub nr. x/2019.
Prin Decizia nr. 886 din 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă excepția necompetenței procesuale a secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de contestatorul A. și a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Împotriva acestei ultime decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 iulie 2019.
În cuprinsul cererii contestatorul a solicitat, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 886 din 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, invocând totodată și excepția necompetenței materiale a unui complet specializat în drept civil de a soluționa un litigiu în care are calitatea de parte și o autoritate publică.
La termenul din 24 septembrie 2019 Înalta Curte a reținut pricina în vederea pronunțării asupra excepției de necompetență materială a completului de judecată, precum și cu privire la admisibilitatea contestației în anulare.
Analizând excepția necompetenței materiale a completului de judecată invocată de contestator, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, urmând a o respinge, având în vedere că în speță este declarată o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de un complet competent să judece în materie civilă, din cadrul secției I civile, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă", în raport de această normă de procedură completul civil din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție având competența materială de a judeca această cale de atac.
Analizând contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată următoarele:
Contestatorul a exercitat prezenta cale de atac împotriva Deciziei nr. 886 din 14 mai 2019, decizie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Prin Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 79/R din data de 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Conform dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Hotărârea atacată pe calea contestației în anulare, anume Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Prin urmare, hotărârile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu sunt supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, astfel că nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 nu este susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac, inclusiv contestație în anulare, ceea ce face ca nici Decizia nr. 886 din 14 mai 2019, prin care a fost soluționată contestația în anulare promovată împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, să nu fie supusă niciunei căi de atac.
Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 886 din data de 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția necompetenței materiale a completului de judecată.
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 886 din data de 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.