ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2093/2019

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la 8 mai 2019, sub nr. x/2019, precizată la 17 mai 2019, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, punerea în executare a hotărârii pronunțate de această instanță în dosarul nr. x/2018, în sensul de a înceta executarea silită efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 254/E/2018; întoarcerea executării silite efectuate de acest executor judecătoresc în dosarul de executare menționat anterior, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 2 CMF830, emis de D. SA la 18 martie 2007, desființat prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Filiași, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 722-725 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 495 din 2 iulie 2019, Judecătoria Filiași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Filiași a reținut că prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu debitoarea SC B. SRL și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 254/E/2018.

În prezenta cauză, reclamantul A. a solicitat instanței să se dispună întoarcerea executării silite efectuate de acest executor judecătoresc în dosarul de executare mai sus menționat.

Judecătoria Filiași a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, art. 622 alin. (1) din același act normativ stipulează că "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie" (alin. (2) "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Raportând dispozițiile art. 622 alin. (1) și (2) C. proc. civ., la dispozițiile art. 723 - 724 din același cod, Judecătoria Filiași constatat că debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual ca și debitorul care a fost supus executării silite, în situația în care debitul devine creanță, iar raportul juridic obligațional se inversează urmare desființării titlului executoriu sau actelor de executare.

Instanța, ținând cont de aspectele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 247 din 1 februarie 2019, respectiv că "legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor, devenit creditor, un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasă a unei acțiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor", a reținut că, în cererea de întoarcere a executării silite pendinte, reclamantul A. are calitatea de creditor, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul din cererea de întoarcere a executării.

Judecătoria Filiași a înlăturat susținerile reclamantului conform cărora pârâta are sediul și în Craiova, apreciind că acestea nu au fost dovedite. A reținut că reclamantul a indicat în acțiunea introductivă "sediul procesual ales" al pârâtei în Craiova, str. x, jud. Dolj, însă prevederile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. se interpretează în sensul că alegerea de domiciliu o face partea respectivă, iar nu adversarul acesteia. De asemenea, a considerat, în ceea ce privește competența teritorială, că aceasta nu se determină în funcție de sediul procesual ales, iar prin întâmpinarea formulată în dosar, pârâta a indicat sediul din municipiul București.

Reținând că intimata SC B. SRL are sediul în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, Judecătoria Filiași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Prin Sentința nr. 8201 din 12 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de executare silită (27.02.2018), instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, a constatat că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Filiași având în vedere că domiciliul debitorului, la data depunerii cererii de executare silită, 27.02.2018, era pe raza Judecătoriei Filiași.

De asemenea, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, potrivit art. 712 C. proc. civ., împotriva executării silite se poate face contestație, care se introduce la instanța de executare conform art. 714 alin. (1) din același act normativ; art. 723 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, art. 724 din cod reglementând, ca modalități de restabilire a situației anterioare, fie prin intermediul contestației la executare, fie prin solicitarea, pe cale separată, la instanța de executare, potrivit art. 724 alin. (3).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a declinat soluționarea cauzei la Judecătoria Filiași.

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C. la 27 februarie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea SC B. SRL, a solicitat executarea silită a debitorului A. în vederea recuperării creanței în valoare de 3.375,3 RON, sumă ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 18 martie 2008, emis de D. SA.

Prin Încheierea din camera de consiliu din 5 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Filiași a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C. și a încuviințat executarea silită a debitorului A., solicitată de creditoarea SC E., prin SC B. SRL.

Ulterior, debitorul a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc C. în dosarul de executare nr. x/2018, iar prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Filiași a admis contestația la executare formulată de contestatorul A. și a dispus anularea tuturor actelor de executare din dosarul menționat.

Urmare adoptării acestei soluții, prin cererea formulată la 8 mai 2019 - care face obiectul cauzei pendinte - petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, punerea în executare a hotărârii pronunțate de Judecătoria Filiași în dosarul nr. x/2018, în sensul încetării executării silite efectuate de executorul judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 254/E/2018, precum și întoarcerea executării silite făcute în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. x, emis de D. SA la 18 martie 2007, care a fost desființat prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Filiași.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ., "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia."

Art. 724 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat stipulează că, "În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării ..." (alin. (3) "Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare."

În speță, întoarcerea executării silite nu a fost dispusă prin hotărârea judecătorească ce a desființat titlul executoriu (Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. x/2018), astfel că se solicită, pe calea procesului pendinte, luarea acestei măsuri.

Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea privind întoarcerea executării silite este, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Acest aspect rezidă din faptul că, prin alin. (3) al aceluiași articol, legiuitorul a stabilit în sarcina instanței de executare competența soluționării cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În sensul dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., întoarcerea executării silite este un incident în cadrul executării silite, creat în scopul de a pune la dispoziția debitorului a unui mijloc procedural în vederea restabilirii situației anterioare și pentru recuperarea prestației executate în favoarea creditorului.

Întoarcerea executării silite reprezintă o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale ce derivă din desființarea titlului executoriu.

Coroborând dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 651 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea privind întoarcerea executării silite este instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului care solicită întoarcerea executării.

Astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, la data sesizării executorului judecătoresc de către creditoarea SC B. SRL, debitorul A. avea domiciliul în jud. Dolj, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Filiași.

Prin urmare, pentru toate considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL