ÎCCJ, decizie (scj.ro #84284)

Contestație la executare. Lege penală nouă. Legitimă apărare Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale Indice alfabetic : Drept penal. Drept procesual penal - contestație la executare - lege penală nouă - legitimă apărare C. pen., art. 44 alin. (2 1 ) C. proc. pen., art. 458, art. 461 alin. (1) lit. d) Contestația la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se poate face numai când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, iar aplicabilitatea prevederilor art. 458 alin. (1) din același cod sunt limitate la situațiile când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, sau o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.

În raport cu aceste prevederi, modificările legislative aduse prin Legea nr. 247/2005 dispozițiilor art. 44 alin. (2 1 ) C. pen. referitoare la legitima apărare nu constituie nici temei pentru exercitarea contestației la executare prevăzută în art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aceasta privește cauze care înlătură răspunderea penală, cauze de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, iar nu cauze care înlătură caracterul penal al faptei cum este legitima apărare, și nici temei pentru aplicarea art. 458 alin. (1) din același cod, deoarece aplicarea acestui text de lege este limitată la situațiile când prin legea penală nouă fapta a fost dezincriminată ori pedeapsa prevăzută de lege este mai ușoară.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3200 din 18 mai 2006 Prin sentința penală nr. 310 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată de condamnatul G.V. privind sentința penală nr. 146/2003 a Tribunalului Sibiu. Instanța a reținut că G.V. se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2003 a Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174-175 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod. Contestatorul a solicitat să se rețină în favoarea sa dispozițiile art. 44 C. pen. privind legitima apărare, în contextul modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005.

Întrucât Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, cererea contestatorului a fost calificată de prima instanță ca o cerere privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, conform art. 458 C. proc. pen. raportat la art. 15 C. pen. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că inculpatul i-a aplicat lovituri victimei în locuința lor comună, nereținându-se din starea de fapt o pătrundere fără drept a victimei în locuința inculpatului. Întrucât asupra locului săvârșirii faptei instanța de condamnare s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat, contestația la executare formulată de către condamnat a fost respinsă.

Prin decizia penală nr. 85 din 14 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de contestator, constatând că motivele invocate, vizând o reanalizare a stării de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ enumerate în art. 461 alin. (1) C. proc. pen. raportat la condițiile cerute în art. 458 alin. (1) din același cod. Recursul declarat de contestator este nefondat. Potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În conținutul art. 458 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat situațiile intervenirii unei legi penale noi, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 12, art. 14 și art. 15 C. pen. Dispozițiile referitoare la legitima apărare au suferit modificări prin Legea nr. 247/2005, în sensul că art. 44 alin. (2 1 ) C. pen. prevede că se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Din interpretarea conținuturilor normelor menționate rezultă că noul caz de aplicabilitate a legitimei apărări nu se circumscrie nici condițiilor intervenirii unei legi penale noi și nici temeiului contestației la executare arătat. Legitima apărare constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, având ca efect nerealizarea uneia din trăsăturile esențiale ale infracțiunii - vinovăția, și drept consecință are loc înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului, ca urmare a inexistenței infracțiunii, aceasta din urmă reprezentând unicul temei al răspunderii penale.

De altfel, toate cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, inclusiv legitima apărare, se diferențiază de cauzele care înlătură răspunderea penală, cum sunt amnistia, prescripția sau grațierea, deoarece, în cazul acestora din urmă, fapta comisă constituie infracțiune și atrage răspunderea penală a făptuitorului, însă răspunderea este înlăturată sau înlocuită prin voința legiuitorului, din anumite considerente de politică penală. Astfel, legitima apărare, chiar așa cum a fost modificată, prin natura și efectele sale juridice nu poate face obiectul situațiilor expres și limitativ prevăzute pentru intervenirea unei legi penale noi, în condițiile art. 458 C. proc. pen.

De asemenea, incidența legitimei apărări nu poate fi invocată pe calea contestației la executare, potrivit temeiului arătat, deoarece acesta vizează fie cauze de înlăturare a răspunderii penale intervenite în cursul executării pedepsei, fie orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, ceea ce presupune existența infracțiunii pentru care răspunderea penală a făptuitorului poate fi înlăturată sau atenuată numai ca urmare a unor situații intervenite ulterior judecății pe fond, în cursul executării pedepsei. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel a apreciat că motivul invocat de contestator referitor la aplicarea legitimei apărări, pe calea unei legi noi și a contestației la executare, nu poate fi primit, deoarece tinde la o reanalizare a situației de fapt, aducând atingere autorității de lucru judecat.

În consecință, recursul contestatorului a fost respins ca nefondat.