ÎCCJ, decizie (scj.ro #84284)

Contestație la executare. Lege penală

nouă. Legitimă apărare

Cuprins

pe materii

: Drept procesual penal. Partea specială.

Executarea hotărârilor penale

Indice alfabetic

:

Drept penal. Drept procesual penal

- contestație la executare

- lege penală nouă

- legitimă apărare

C. pen.,

art.

44 alin. (2

1

)

C. proc. pen.,

art.

458, art. 461 alin. (1) lit. d)

Contestația la executare

întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se poate

face numai când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză

de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în

cursul executării, iar aplicabilitatea prevederilor art. 458 alin. (1) din

același cod sunt limitate la situațiile când după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta

pentru care s-a pronunțat condamnarea, sau o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară

decât cea care se execută ori urmează a se executa.

În raport cu aceste

prevederi, modificările legislative aduse prin Legea nr. 247/2005 dispozițiilor

art. 44 alin. (2

1

) C. pen. referitoare la legitima apărare nu

constituie nici temei pentru exercitarea contestației la executare prevăzută în

art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aceasta privește cauze care

înlătură răspunderea penală, cauze de stingere sau de micșorare a pedepsei,

precum și orice alt incident ivit în cursul executării, iar nu cauze care

înlătură caracterul penal al faptei cum este legitima apărare, și nici temei

pentru aplicarea art. 458 alin. (1) din același cod, deoarece aplicarea acestui

text de lege este limitată la situațiile când prin legea penală nouă fapta a fost

dezincriminată ori pedeapsa prevăzută de lege este mai

ușoară.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3200

din 18 mai 2006

Prin sentința penală nr.

310 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată

de condamnatul G.V. privind sentința penală nr. 146/2003 a Tribunalului Sibiu.

Instanța a reținut că G.V.

se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 146/2003 a Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută în art. 174-175 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea

art. 74 și art. 76 din același cod.

Contestatorul a solicitat

să se rețină în favoarea sa dispozițiile art. 44 C. pen. privind legitima

apărare, în contextul modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005. Întrucât

Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare după rămânerea definitivă a sentinței de

condamnare, cererea contestatorului a fost calificată de prima instanță ca o

cerere privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, conform

art. 458 C. proc. pen. raportat la art. 15 C. pen.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului a rezultat că inculpatul i-a aplicat lovituri victimei în

locuința lor comună, nereținându-se din starea de fapt o pătrundere fără drept

a victimei în locuința inculpatului. Întrucât asupra locului săvârșirii faptei

instanța de condamnare s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat,

contestația la executare formulată de către condamnat a fost respinsă.

Prin decizia penală nr. 85 din

14 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de

contestator, constatând că motivele invocate, vizând o reanalizare a stării de

fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat, nu se încadrează în cazurile

expres și limitativ enumerate în art. 461 alin. (1) C. proc. pen. raportat la

condițiile cerute în art. 458 alin. (1) din același cod.

Recursul declarat de

contestator este nefondat.

Potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra

executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția,

grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum

și orice alt incident ivit în cursul executării.

În conținutul art. 458 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat

situațiile intervenirii unei legi penale noi, în sensul că atunci când după

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai

prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, ori o lege

care prevede o pedeapsă  mai ușoară decât cea care se execută ori urmează

a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a

dispozițiilor art. 12, art. 14 și art. 15 C. pen.

Dispozițiile referitoare la legitima apărare au suferit modificări prin Legea

nr. 247/2005, în sensul că art. 44 alin. (2

1

) C. pen. prevede că se

prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a

respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie,

efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință

sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Din interpretarea conținuturilor normelor menționate rezultă că noul caz de

aplicabilitate a legitimei apărări nu se circumscrie nici condițiilor

intervenirii unei legi penale noi și nici temeiului contestației la executare

arătat.

Legitima apărare constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei,

având ca efect nerealizarea uneia din trăsăturile esențiale ale infracțiunii -

vinovăția, și drept consecință are loc înlăturarea răspunderii penale a

făptuitorului, ca urmare a inexistenței infracțiunii, aceasta din urmă

reprezentând unicul temei al răspunderii penale.

De altfel, toate cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, inclusiv

legitima apărare, se diferențiază de cauzele care înlătură răspunderea penală,

cum sunt amnistia, prescripția sau grațierea, deoarece, în cazul acestora din

urmă, fapta comisă constituie infracțiune și atrage răspunderea penală a

făptuitorului, însă răspunderea este înlăturată sau înlocuită prin voința

legiuitorului, din anumite considerente de politică penală.

Astfel, legitima apărare,

chiar așa cum a fost modificată, prin natura și efectele sale juridice nu poate

face obiectul situațiilor expres și limitativ prevăzute pentru intervenirea

unei legi penale noi, în condițiile art. 458 C. proc. pen.

De asemenea, incidența

legitimei apărări nu poate fi invocată pe calea contestației la executare,

potrivit temeiului arătat, deoarece acesta vizează fie cauze de înlăturare a

răspunderii penale intervenite în cursul executării pedepsei, fie orice altă

cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în

cursul executării, ceea ce presupune existența infracțiunii pentru care

răspunderea penală a făptuitorului poate fi înlăturată sau atenuată numai ca

urmare a unor situații intervenite ulterior judecății pe fond, în cursul

executării pedepsei.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat instanța de apel a apreciat că motivul invocat de

contestator referitor la aplicarea legitimei apărări, pe calea unei legi noi și

a contestației la executare, nu poate fi primit, deoarece tinde la o

reanalizare a situației de fapt, aducând atingere autorității de lucru judecat.

În consecință, recursul

contestatorului a fost respins ca nefondat.