ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 516/2020

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 142 din 26 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală a fost respinsă cererea formulată de către persoana solicitată A., aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Bistrița-Năsăud, cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii preventive.

În cuprinsul hotărârii atacate, prima instanță a arătat că persoana solicitată A. a solicitat, în temeiul art. 241 alin. (1) lit. d) raportat la art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, constatarea încetării de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării, dispuse în baza Încheierii penale nr. 70 din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, prelungită ulterior, în mod succesiv, prin Încheierile nr. 93/2020 și 121/2020 ale Curții de Apel Cluj, și punerea de îndată în libertate.

În motivarea cererii, s-a arătat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 care consacră un motiv de încetare de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei, față de care s-a emis mandatul european de arestare.

Sub acest aspect, s-a precizat faptul că, la data de 16 iunie 2020, persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea către autoritățile irlandeze, astfel că, prin Sentința nr. 70/2020 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus predarea sa către autoritățile irlandeze solicitante pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, de agresiune sexuală. Prin aceeași sentință s-a dispus arestarea în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile. Având în vedere acordul său pentru predare, instanța a pronunțat o hotărâre definitivă.

S-a invocat faptul că predarea persoanei solicitate nu s-a putut efectua în termenul de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii de predare prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dar nici într-un nou termen care să fi fost convenit ulterior de autoritățile irlandeze cu autoritățile române, deși nu există niciun impediment în acest sens și, chiar dacă ar fi o situație de forță majoră, o data nouă trebuie convenită.

Persoana solicitată a mai susținut că o asemenea condiție nu este îndeplinită, întrucât restricții de circulație între România și Irlanda nu mai există din data de 15 mai 2020, apreciind că și în situația existenței stării de forță majoră, dispozițiile art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI impun obligația autorității judiciare de executare, cât și a autorității judiciare emitente de a lua imediat legătura și a conveni asupra noii date a predării.

Așa cum rezultă din actele existente în Dosarul nr. x/2020 fila x în care s-a obținut prima prelungire a arestării preventive, în cele 10 zile stabilite de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cele două autorități implicate în predare nu au luat legătura, doar ulterior, s-a solicitat de către, autoritatea emitentă obținerea unei prelungiri a mandatului de executare.

În schimb, în Dosarul nr. x/2020 fila x, în care s-a dispus ultima prelungire a arestării provizorii, s-a comunicat de către autoritatea de executare a statului emitent (pe lângă solicitarea de obținere a prelungirii arestării provizorii) și data de 13 august 2020 ca fiind termen limită cu privire la predare, persoana solicitată, apreciind această dată ca fiind "noua dată convenită" la care face referire atât art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cât și art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI.

Or, de la data de 13 august 2020 și până în prezent (data soluționării cererii) s-a împlinit termenul de 10 zile avut la dispoziție de către autoritățile implicate în predare, iar predarea persoanei solicitate nu a avut loc, termenul împlinindu-se la data de 23 august 2020.

S-a mai apreciat de către apărare că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cât și art. 23 alin. (5) din Decizia-cadru 2002/5S4/JAI, la data expirării termenelor mai sus arătate, măsura preventivă încetează de drept, solicitând a se constatat această situație.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 70 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2020, definitivă, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Irlanda cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 7 mai 2020 de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare național din data de 10 decembrie 2019, emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, față de persoana solicitată A. .

Prin hotărâre s-a dispus predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzuta de secțiunea a 2-a a C. pen. irlandez din 1990, așa cum a fost modificată prin secțiunea a 37-a din Legea ofensei sexuale din 2001.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată în 2019, s-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, începând cu data 16 iunie 2020 și până la data de 15 iulie 2020. S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019.

Prin Încheierea penală ar. 93 din 14 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile.

Ulterior, măsura a fost prelungită pentru încă 30 de zile, prin Încheierea penală nr. 121 din 7 august 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin respingerea contestației persoanei solicitate, până la data de 12 septembrie 2020, inclusiv.

Curtea a mai arătat că autoritățile judiciare române și cele emitente ale mandatului european nu au convenit încă asupra unei date a predării persoanei solicitate după ultima prelungire a arestării, comunicând doar faptul că predarea nu poate avea loc înainte de data de 13 august 2020, motiv pentru care s-a apreciat că nu a fost depășit termenul prevăzut de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și nici nu devin aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (3) din același act normativ.

Analizând dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, ale art. 241 din C. proc. pen., precum și prevederile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2002, curtea de apel a constatat că nu rezultă expres care este termenul maxim pentru predare și de câte ori se poate conveni o nouă dată de predare, înăuntrul celor 10 zile. Totodată, prin trimitere la dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că termenul maxim în care trebuie să aibă loc predarea este același.

Curtea a menționat că, în prezent, persoana condamnată se află în continuare sub imperiul mandatului de arestare provizorie emis în vederea predării, având în vedere că, prin Încheierea penală nr. 121 din data de 7 august 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 20 august 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a menținut măsura arestării provizorii până la data de 12 septembrie 2020, autoritățile urmând a conveni o nouă dată pentru predare.

Față de considerentele mai sus expuse, Curtea a apreciat că arestarea preventivă a persoanei solicitate nu a încetat de drept, termenele maxime pentru predare nefiind depășite.

Împotriva Sentinței penale nr. 142 din 26 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 3 septembrie 2020, fiind fixat termen pentru soluționare, la data de 9 septembrie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deținere și cu asigurarea apărării.

Prin motivele de contestație formulate, contestatorul persoană solicitată a criticat Sentința penală nr. 142 din 26 august 2020 a Curții de Apel Cluj pentru motive de nelegalitate, respectiv că aceasta contravine dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 și dispozițiilor art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

În aceste sens, contestatorul a arătat că a fost de acord cu predarea către autoritățile irlandeze, sens în care, prin Sentința penală nr. 70 din 16 iunie 2020 s-a dispus predarea sa și arestarea în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile.

De asemenea, a invocat că, potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, întreaga procedură de soluționare și executare a mandatului european se realizează în regim de urgență.

Totodată, contestatorul a arătat că atât dispozițiile art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cât și cele ale art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, prevăd că predarea are loc în 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare, iar în caz de imposibilitate de predare autoritățile judiciare emitente și executare sunt obligate să ia legătura imediat și să procedeze la stabilirea unei noi date de predare.

Contestatorul a apreciat că noua dată convenită privind predarea a fost data de 13 august 2020, întrucât cu ocazia ultimei prelungiri a arestării provizorii (ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020), s-a comunicat de către autoritatea de executare a statului emitent că această dată (13 august 2020) este termenul limită de predare. Având în vedere acest lucru, precum și împrejurarea că nici în termen de 10 zile de la această nouă dată de predare, respectiv în data de 23 august 2020, nu s-a dispus predarea, contestatorul a apreciat că măsura preventivă a încetat de drept.

Referitor la termenul de 180 zile prevăzut de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, contestatorul persoană solicitată a apreciat că acesta reprezintă un termen maxim al măsurii arestării preventive, măsură care poate fi prelungită în condițiile în care, din varii motive, nu s-a procedat la pronunțarea hotărârii definitive asupra predării. Or, în cauză, hotărârea a fost pronunțată imediat și a rămas definitivă ca urmare a acordului său la predare.

Examinând sentința atacată, în raport de actele dosarului și criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ: După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă, nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte făcând un scurt istoric al cauzei reține că:

- prin Sentința penală nr. 70 din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Irlanda și, pe cale de consecință, s-a dispus predarea și arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 16 iunie 2020 și până la data de 15 iulie 2020, inclusiv;

- prin Încheierea penală nr. 93 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate a fost menținută pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 15 iulie 2020, până la data de 13 august 2020 inclusiv, la solicitarea IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, raportat la faptul că, din cauza restricțiilor de călătorie impuse către România, în contextul pandemiei cu noul coronavirus, nu s-a reușit predarea persoanei solicitate către autoritățile din Irlanda;

- prin Încheierea penală nr. 121 din 7 august 2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 (definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 20 august 2020 a ÎCCJ - Secția penală), în baza art. 104 alin. (9), art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 nr. 2002/584/JAI a fost menținută măsura arestării provizorii în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14 august 2020 până la data de 12 septembrie 2020, inclusiv, constatându-se că IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și autoritatea competentă a statului emitent nu au convenit asupra unei date a predării, comunicând că predarea nu poate avea loc înainte de 13 august 2020.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită să se constate încetată de drept măsura arestului său preventiv în vederea predării, susținând că această măsura a fost menținută cu încălcarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât predarea nu s-a făcut în termenul de 10 zile de la noua dată comunicată de autoritățile de executare ale statului emitent - 13 august 2013, care s-a împlinit la data de 23 august 2020.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, pe de o parte, că data de 13 august 2020 nu reprezintă noua dată convenită cu privire la predarea persoanei solicitate, ci data până la care fusese prelungită măsura arestării.

Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV-2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român și cel irlandez constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la acest moment.

În consecință, susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, la fel ca și cele vizând omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, în condițiile în care, prin adresa din 6 august 2020, Centrul de Cooperare Polițienească - Biroul Național Interpol a informat Curtea de Apel Cluj că, prin formularul primit de la Biroul Sirene Dublin, la data de 4 august 2020, s-a comunicat faptul că numitul A. nu poate fi preluat din România, anterior datei de 13 august 2020, în contextul restricțiile de călătorie impuse țării noastre, solicitându-se prelungirea arestării provizorii pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13 august 2020.

Tot cu privire la susținerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 15 iunie 2020, ora 12:30 până la data de 16 iunie 2020, ora 12:30, iar începând cu data de 16 iunie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 15 iulie 2020, când măsura a fost menținută pentru 30 de zile, succesiv, până la data de 12 septembrie 2020, inclusiv.

În consecință, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În același sens, este avută în vederea și jurisprudența instanței supreme, (Decizia penală nr. 472 din 13 august 2020, Decizia penală nr. 365 din 23 iunie 2020, Decizia penală nr. 410 din 9 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte, secția Penală), care a statuat că după rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare, instanța poate dispune, prin încheiere, menținerea arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, cu respectarea duratei totale a arestării de 180 de zile prevăzută în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, în ipoteza în care constată, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, că din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent - constând, de exemplu, în reducerea zborurilor dintre statul român și statul emitent, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2 - predarea nu se poate efectua în termenul stabilit către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR și autoritatea competentă a statului emitent.

Pentru considerentele expuse, constatând că măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării nu a încetat de drept, ci satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 26 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 142 din data de 26 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM