ÎCCJ, decizie (scj.ro #82323)

Teren preluat de stat fără titlu. Cerere de

restituire în natură, fondată pe Legea nr. 10/2001.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate privată. Teren

preluat de stat fără titlu. Cerere de restituire în natură, fondată pe Legea

nr. 10/2001.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Teren preluat de stat fără titlu.

-

Restituire în natură. (Cerere nefondată)

Legea nr. 10/2001: art. 10 alin. (2), art. 24

.

Pentru terenurile preluate în mod abuziv de către stat,

persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii prin echivalent, conform

art. 10 alin. (2) și art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă, printre

altele, aceste terenuri sunt afectate de amenajări de utilitate publică, iar nu

restituirea în natură, chiar dacă, inițial, statul l-a preluat fără titlu.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5220 din 15 iunie

2005.

Prin decizia civilă nr. 410/2003, Curtea de Apel Craiova a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele D.E. și Ș.R. împotriva

sentinței civile nr. 289/2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, menținând soluția de

respingere a contestației formulată împotriva dispoziției nr.1655/2002 emisă de

primarul Municipiului Craiova.

Curtea de Apel a reținut, în esență, că cererea de restituire în

natură a suprafeței de 500 mp teren nu este fondată, întrucât aceasta este afectată

de utilități publice (alei, trotuare, spații verzi), astfel încât, potrivit

art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptățite doar la măsuri

reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele,

susținând următoarele:

-

Instanțele au făcut o aplicare și au dat o interpretare eronată

prevederilor art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 deoarece, preluarea

imobilelor (construcții și teren), proprietatea antecesorilor reclamantelor,

fiind făcută fără titlu, prin restituirea în natură nu se face altceva decât să

se predea posesiunea unui bun aflat în mod ilegal în folosința altei părți;.

aceasta deoarece reclamantele nu dobândesc și nici nu redobândesc un drept ci

reprimesc folosința unui bun de care au fost deposedate în mod ilicit. Din

acest motiv, este irelevantă situația juridică actuală a acestuia.

-

Pe de altă parte, instanțele au apreciat greșit faptul că există

acele cazuri de exceptare de la restituie în natură, căci, în realitate, terenul

în suprafață de 637,21 mp, fiind liber, poate fi restituit.

Recursul reclamantelor este nefondat.

Instanțele constatând pe baza raportului de expertiză și a

cercetării la fața locului că terenul este afectat de utilități, au pronunțat hotărâri

care sunt conforme cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Nu se poate susține că situația juridică actuală a imobilului

este irelevantă atâta vreme cât însăși legea specială reparatorie stabilește

situații și cazuri clare în care nu este posibilă restituirea în natură.

Prin urmare, de vreme ce însăși legea care constituie

fundamentul juridic al pretențiilor cu caracter reparator prevede posibilitatea

refuzului restituirii în natură în cazurile expres reglementate prin art. 10,

rezultă că instanțele judecătorești nu pot ignora aceste dispoziții legale. A

accepta opinia reclamantelor, ar însemna să se accepte ideea că, statutul

juridic al bunurilor a rămas neschimbat de la data preluării până la data

restituirii.

Or, acest lucru ar însemna negarea realității care demonstrează

tocmai schimbarea acestui statut iar, uneori, chiar dispariția bunurilor.

Pentru aceste considerente, critica recurentelor se va constata

că nu este fondată.

Aceeași critică a greșitei nerestituiri în natură a imobilului, nu

poate fi acceptată, însă, nici pentru faptul că, așa după cum rezultă din

conținutul notificării expediată de reclamante, nu s-a solicitat restituirea

terenului, ci plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea acestuia.

Nefiind întrunite temeiurile de modificare ori casare recursul a fost respins

ca nefondat.