ÎCCJ, Decizia nr. 8/2013

Cerere având ca obiect pronunțarea unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare. Acțiune personală. Competență

teritorială alternativă. Instanța de la domiciliul pârâtului.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competență

teritorială.

Index alfabetic :

hotărâre judecătorească care să

țină loc de act de vânzare - cumpărare

-

acțiune personală

-

imobil

-

domiciliu

-

competență teritorială

alternativă.

C.proc.civ., art. 5, art. 10 pct. 1, art. 13

Notă : Ulterior pronunțării

acestei hotărâri, prin decizia nr. 8/2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație, referitor la calificarea acțiunii, prin care se solicită

pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil, ca

fiind o  acțiune personală imobiliară.

Nu au caracter real, ci personal

acțiunile care au ca obiect pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de contract, sau rezoluțiunea unui antecontract

privitor la un bun imobil, restituirea contravalorii achitate sau/și plata

sumelor datorate urmarea neexecutării obligațiilor asumate.

Pentru acțiunile personale,

Codul de procedură civilă stabilește o competență

teritorială relativă fără a face vreo deosebire după

cum cererea personală ar avea ca obiect un bun mobil sau imobil.  În

astfel de cauze, determinarea competenței teritoriale a instanței, se

face în raport de dispozițiile art.10 pct. 1 C.proc.civ. (care prevăd

o competență teritorială alternativă pentru cererile

personale imobiliare care izvorăsc dintr-un contract) sau art.5

C.proc.civ., respectiv în raport de domiciliul pârâtului și de natura

litigiului.

Secția

I civilă, decizia nr.47 din 16 ianuarie 2013

Prin cererea din 8 iulie 2011,

reclamanții G.L. și G.I.A., au chemat în judecată pe

pârâții B.M. și B.S.M.G., pentru a se pronunța o hotărâre

judecătorească care să țină loc de act de vânzare - cumpărare

a imobilului, compus din teren și construcție, situat în comuna

Ștefaneștii de Jos, județul Ilfov.

În motivare, au arătat că

prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP N., au

convenit cu pârâta, prin mandatar B.S.M.G., cumpărarea imobilului, cu

prețul de 40.000 euro, din care au și achitat un avans de 35000 euro,

urmând ca restul de 5000 euro să fie plătiți la data

perfectării contractului de vânzare - cumpărare. Deși la data de

19 decembrie 2010 au achitat reclamanților și restul de preț,

pârâții au refuzat încheierea contractului în formă autentică.

Prin sentința civilă nr.

1337 de la 8 martie 2012, Judecătoria Buftea, investită cu

soluționarea cauzei, și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Roșiorii de Vede.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea este

una personală și nu reală, astfel

încât competența nu este dată de locul situării imobilului, ci

de domiciliul părților în conformitate cu prevederile art. 5 din

C.proc.civ.

Judecătoria Roșiorii de

Vede, prin sentința civilă nr. 1750 din 27 iulie 2012, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Turnu Măgurele, reținând că domiciliul pârâtei B.M. este în

comuna Salcia, județul Teleorman, astfel încât potrivit art. 5 și 9

C.proc.civ., competentă să soluționeze cauza este

Judecătoria Turnu Măgurele.

Prin sentința civilă nr.

1562 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Turnu Măgurele a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea,

a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a

trimis dosarul Curții de Apel București, pentru soluționarea

acestuia.

În considerente, instanța a

reținut că prin acțiune se solicită pronunțarea unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de act de

vânzare - cumpărare autentic, iar scopul urmărit de reclamanți

este acela de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului. Cum acesta

este situat în comuna Ștefaneștii de Jos, județul Ilfov, în baza

art. 13 C.proc.civ., competența de soluționare revine

Judecătoriei Buftea.

Prin sentința civilă nr.

89F din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel București, Secția a IV-a

civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei Buftea, reținând următoarele:

Astfel, se constată că, în

baza art. 13 alin. (1) C.proc.civ., cererile privitoare la bunurile imobile se

fac numai la instanța în circumscripția căruia se află

imobilele.

Cererea precizată cu care a

fost investită instanța, are drept obiect pronunțarea unei

hotărâri judecătorești care să țină loc de act

autentic de vindere - cumpărare, cu consecința

transferului dreptului de proprietate de la

vânzător către cumpărător.

Evident, raportul juridic dedus

judecății este privitor la imobilul situat în comuna

Ștefaneștii de Jos, județul Ilfov, aflat în raza de activitate a

Judecătoriei Buftea, iar reclamanții urmăresc dobândirea unui

drept real de proprietate asupra acestuia.

Prin intermediul ei, îndeplinirea

unei obligații personale de a face, se obiectivează într-o

obligație de a da, respectiv de a transmite un drept real de proprietate,

astfel încât, competența de soluționare a cauzei revine

instanței în raza căreia este situat imobilul.

Dispoziția procedurală din

art. 13 C.proc.civ., are un caracter imperativ și instituie o normă

de competență exclusivă, excepțională, astfel încât

prevederile art. 5 C.proc.civ., ce instituie o competență

generală în favoarea instanței domiciliului pârâtului, sunt

înlăturate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâții.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

s-a invocat că cererea reclamanților este o acțiune în

pretenții întemeiată pe un antecontract de vânzare-cumpărare

care atrage competenta instanței la domiciliul debitorului.

Antecontractul nu reprezintă un

contract real astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13

C.proc.civ.

Reclamanta, prin cererea

inițială formulată, a solicitat: rezoluțiunea

antecontractului de vânzare cumpărare din 29.07.2010 cu valoarea de 40.000

euro și obligarea pârâtelor la plata sumei de 70.000 euro reprezentând

dublul arvunei plătite. Cererea completatoare formulată la termenul

din 08.03.2012 are tot aceleași 2 capete de cerere, în subsidiar, având

însă în principal cererea privind pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Pentru unele categorii de pricini,

legea stabilește competența teritorială în favoarea unei anumite

instanțe, fără a mai exista posibilitatea pentru părți

de a conveni ca litigiul să fie soluționat de o altă

instanță, ceea ce înseamnă că instanța

determinată de lege are o competență teritorială

exclusivă așa cum este prevăzută de dispozițiile art.

13 alin.(1) C.proc.civ.

Această reglementare are în

vedere numai acțiunile (cererile) reale imobiliare, deoarece pentru

cererile personale, Codul de procedură civilă stabilește o

competență teritorială relativă fără

a

face vreo deosebire după cum cererea personală ar avea ca obiect un

bun mobil sau imobil, iar art. 10 pct. 1 C.proc.civ. prevede o competență

teritorială alternativă pentru cererile personale imobiliare care

izvorăsc dintr-un contract.

Întrucât din promisiunea de

vânzare-cumpărare a unui imobil se naște numai obligația de a

face, competența teritorială de soluționare a acțiunii în

constatare nu se stabilește potrivit art. 13, ci

potrivit art. 10 pct.1 sau art.5 C.proc.civ.

Nu au caracter real, ci personal

acțiunile care au ca obiect pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de contract, sau rezoluțiunea unui antecontract

privitor la un bun imobil, restituirea contravalorii achitate sau/și plata

sumelor datorate urmarea neexecutării obligațiilor asumate.

În astfel de cauze, determinarea

competenței teritoriale a instanței se face în raport de

dispozițiile art.10 pct. 1 sau art.5 C.proc.civ.

În raport de domiciliul pârâtei

și de natura litigiului în cauză, competența aparține

Judecătoriei Turnu-Măgurele.

Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312

C.proc.civ., a fost admis recursul, a fost casată sentința și a

fost stabilită competența în favoarea Judecătoriei

Turnu-Măgurele.