ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, la data de 14 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, a solicitat anularea procesului-verbal de control nr. x/RM2071 din 30 septembrie 2014, inclusiv a anexelor nr. 1.1 și 1.2 la acesta, precum și suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 1351 din 18 iunie 2015, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea și a anulat procesul-verbal de control nr. x/RM2071 din 30 septembrie 2014 încheiat de pârât, precum și anexele nr. 1.1 și 1.2 la acest proces-verbal.

Împotriva sentinței de fond pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea a declarat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 1426 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 1351 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SRL.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3 a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, neîntemeiat în drept, solicitând casarea deciziei atacate și arătând, în esență, că printr-o greșită interpretare și aplicare a legii, instanța de recurs a apreciat că în cauză a intervenit perimarea recursului formulat împotriva sentinței de fond.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință, motivată de faptul că, începând cu 29 decembrie 2015, societatea A. SRL a fost radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 235 din Legea nr. 31/1990, excepția tardivității formulării recursului, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. și excepția inadmisibilității recursului, întrucât hotărârea prin care s-a constatat perimat recursul nu mai poate fi atacată cu recurs, solicitând în principal, admiterea acestor excepții, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin Rezoluția din 28 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă A. SRL, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Termenul de 5 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speță, decizia atacată a fost pronunțată la data de 18 octombrie 2016, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 24 octombrie 2016 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea prin poștă a recursului la data de 28 octombrie 2016, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, va anula recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă A. SRL.

Anulează recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 1426 din 18 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - CL