ÎCCJ, decizie (scj.ro #83041)

Intervenție

în interesul uneia din părți. Exercitarea de către intervenient a căii de atac.

Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept

procesual civil. Procedura contencioasă

Index alfabetic: intervenție în

interesul unei părți

-

recurs neavenit

-

renunțare la judecată

C.

proc. civ., art. 54, art. 56, art. 246

Potrivit art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut în

interesul uneia din părți se socotește neavenit dacă partea pentru care s-a

intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs,

textul

consacrând o limitare a activității procesuale a intervenientului în interesul

uneia din părți în cazul exercitării căii de atac a apelului sau recursului,

nefiind posibilă o continuare a acesteia în fața instanței de control judiciar

fără ca partea principală să-și fi manifestat în mod expres voința în sensul

exercitării căii de atac, textul de lege reflectând regula subordonării

intervenientului accesoriu părții în favoarea căreia a intervenit.

Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege, este neavenit

recursul declarat de intervenientul în interesul uneia din părți împotriva

încheierii prin care s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de repunere

pe rol formulată de partea in interesul căreia a intervenit.

Secția a II-a civilă, Decizia

nr. 3649 din 16 noiembrie 2011

Prin Încheierea din 1 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București,

Secția a VI-a comercială, în dosarul nr. xxx35/3/2008, s-a luat act de

renunțarea apelantei R.A.D.E.F. Româniafilm la judecata cererii de repunere pe

rol a dosarului de mai sus și s-a respins cererea intervenientului Municipiul

S. în interesul acestei părți, cu același obiect.

Pentru a pronunța această încheiere, curtea de apel a avut în vedere cererea

formulată de apelanta R.A.D.E.F. Româniafilm de repunere a cauzei pe rol,

cerere la a cărei judecată, însă, apelanta a renunțat, fiind astfel incidente

dispozițiile art. 246 C. proc. civ. cărora instanța de apel le-a dat eficiență.

Ca urmare, s-a dat eficiență și dispozițiilor art. 54 C. proc. civ. în privința

cererii cu același obiect formulată de intervenientul Municipiul S. având în

vedere că actul de procedură promovat de către intervenientul accesoriu vizând,

dimpotrivă, redeschiderea judecății, apare ca potrivnic intereselor apelantei

în interesul căreia a intervenit în cauză.

Intervenientul Municipiul S. a formulat, în termenul legal, recurs invocând

nelegalitatea acesteia, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și după

expunerea situației de fapt a arătat, în privința cererii de repunere pe rol

formulată de apelanta R.A.D.E.F. Româniafilm, că instanța de apel, luând act de

cererea de renunțare la judecata cererii de repunere pe rol a dosarului

formulată de apelanta R.A.D.E.F. Româniafilm în condițiile arătate, a nesocotit

dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., ale art. 3 C. civ. și

art. 723 C. proc. civ., deoarece era obligată în baza rolului activ să verifice

dacă partea își exercită cu bună – credință drepturile procedurale și dacă

scopul urmărit nu este unul ilicit.

Astfel, dacă instanța de apel ar fi aplicat corespunzător principiile rezultate

din textele de lege anterior evocate ar fi constatat că, renunțând la judecata

cererii de repunere pe rol, scopul vizat de R.A.D.E.F. Româniafilm a fost

exclusiv acela de creare a premiselor constatării perimării propriului apel și

a menținerii sentinței civile nr. 1616/2009, pronunțată de Tribunalul

București, prin care s-a admis cererea SC E.I. SRL privind obligarea R.A.D.E.F.

Româniafilm de a vinde spațiul ce face obiectul acestui litigiu, hotărâre

contrară Legii nr. 303/2008 și practicii judiciare în materie.

Probă în acest sens stă și antecontractul vânzare - cumpărare autentificat,

încheiat în executarea acestei sentințe.

În privința propriei cereri de repunere pe rol a cauzei, în mod greșit s-a

apreciat că prin aceasta se lezează interesele apelantei în favoarea căreia a

intervenit în cauză, atât timp cât este demonstrat că interesul public al

acesteia consistă tocmai în judecarea cauzei în scopul desființării sentinței

apelate, or, dând prevalență interesului secret (nelegitim) al apelantei,

instanța a aplicat eronat dispozițiile art. 54 C. proc. civ., neobservându-se

de fapt că cererea recurentei nu este potrivnică interesului ce trebuia reținut

și analizat în cauză, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata – reclamantă și intimata – pârâtă au

invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, au

solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția invocată se găsește fondată.

Potrivit art. 56 C. proc. civ., apelul sau recursul făcut în interesul uneia

din părți se socotește neavenit dacă partea pentru care s-a intervenit nu a

făcut ea însăși apel sau recurs.

Textul consacră o limitate a activității procesuale a intervenientului în

interesul uneia din părți în cazul exercitării căii de atac a apelului sau

recursului, nefiind posibilă o continuare a acesteia în fața instanței de

control judiciar fără ca partea principală să-și fi manifestat în mod expres

voința în sensul exercitării căii de atac, textul de lege reflectând regula

subordonării intervenientului accesoriu părții în favoarea căreia a intervenit.

Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege, este neavenit recursul declarat

de intervenientul în interesul pârâtei împotriva încheierii prin care s-a luat

act de renunțarea la judecata cererii de repunere pe rol formulată de pârâtă

și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de

intervenientul în interesul acestei părți – recurentul în cauză, constatarea ca

neavenit a recursului și soluționarea, deci, pe cale de excepție a acestuia, în

lipsa unui recurs și din partea în favoarea căreia a intervenit, făcând

imposibilă analizarea criticilor privitoare la legalitatea încheierii din

perspectiva aplicării dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. și ale art. 54 C.

proc. civ., cu consecințe asupra cererilor de repunere pe rol.

Așa fiind, în baza art. 56 C. proc. civ., s-a respins recursul ca neavenit.