ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 76 din 1.07.2019 pronunțată de Judecătoria Toplița s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, modificată și republicată.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune Harghita, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria municipiului Toplița, sau la Spitalul municipal Toplița din jud. Harghita, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de puieți, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 modificată și republicată.

S-a constatat că Direcția Silvică Harghita nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 RON aferentă fazei urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița și inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 1.07.2019 pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 421 pct. 1 teza finală C. proc. pen. a fost menținută hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare în apel rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 868 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a formulat recurs în casație.

În cuprinsul căii de atac formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât terenul pe care s-a reținut că au fost tăiați pomii de Crăciun nu se afla în proprietatea sau administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, ci în proprietatea bunicului inculpatului, tăierea arborilor realizându-se cu acordul acestuia din urmă.

Mai mult, s-a apreciat că fapta săvârșită nu constituie infracțiune, ci o contravenție, soluția de condamnare fiind una nelegală.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 441 C. proc. pen. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului în casație.

Prin încheierea pronunțată la data de 11 iunie 2020 în dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 504/A a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fiind respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale atacate.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul inculpat A. și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat nu realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni, ci are natura juridică a unei contravenții, iar soluția de condamnare a fost una nelegală.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii situația de fapt reținută de instanța de apel.

Astfel, în speță, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, constând, în esență, în aceea că, inculpatul A., a tăiat fără drept un număr de 14 pomi de Crăciun în zona Tarnița, municipiul Toplița, cauzând un prejudiciu total de 9.016 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic constituie infracțiune tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate.

Astfel, constituie infracțiune tăierea arborilor atât din fondul forestier național cât și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, astfel, că indiferent de locul situării arborilor aceștia nu pot fi tăiați fără emiterea unei autorizații de exploatare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 62 și următoarele din actul normativ anterior menționat.

Prin urmare, în condițiile în care inculpatul A. a tăiat cei 14 pomi de Crăciun, specia molid, fără a deține autorizație de exploatare, chiar și de pe proprietatea bunicului său, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, având în vedere că existența infracțiunii nu este condiționată de forma de proprietate a fondului forestier.

Față de cele anterior menționate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, fapta inculpatului pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare fiind prevăzută de legea penală și constituind infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și să oblige recurentul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 504/A din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.

GGC - CL