ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

01.10.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Încheierea penală nr. 66/16.07.2020 a Tribunalului Satu Mare, secția penală, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 46 din Legea nr. 253/2013 s-a declinat competența de soluționare a cererii privind obținerea acordului instanței pentru părăsirea țării formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Satu Mare a avut în vedere că, prin Sentința penală nr. 85/07.06.2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare a fost admisă cererea condamnatului A. și s-a procedat la contopirea mai multor pedepse aplicate prin hotărâri definitive, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, fixându-se termen de încercare de 5 ani.

Prin aceeași hotărâre s-a impus persoanei condamnate obligația de a nu părăsi limita teritorială a țării, decât în condițiile stabilite de instanță, iar supravegherea a fost încredințată Tribunalului Neamț. Din coroborarea dispozițiilor art. 557 din C. proc. pen. și ale art. 46 din Legea nr. 253/2013 rezultă că, pentru a putea dispune cu privire la cererea petentului prin care se solicită încuviințarea părăsirii țării este necesară ascultarea, atât a petentului condamnat, cât și a consilierului de probațiune din cadrul serviciului în supravegherea căruia se află. În cauză atât petentul condamnat, cât și consilierul de probațiune ce se impune a fi ascultat se află în mun. Piatra Neamț, astfel încât, pentru o mai bună înfăptuire a justiției Tribunalul Satu Mare a apreciat că Tribunalului Neamț îi revine competența de soluționare a cererii.

II. Prin Sentința penală nr. 90/P/2020 din 9 septembrie 2020 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de Tribunalul Neamț, cu privire la soluționarea cauzei care formează obiectul Dosarului penal nr. x/2020

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamț a reținut că nu este instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză, astfel că, la termenul de judecată din data de 09.09.2020 din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii pentru următoarele considerente:

Instanța competentă să dispună asupra cererii de acordare a permisiunii de a părăsi țara, formulată de condamnatul A. se determină în conformitate cu dispozițiile art. 553 din C. proc. pen., potrivit căruia "hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel se pune în executare de către prima instanță de judecată."

În cauză, prin Sentința penală nr. 85 din 07.06.2017 a Tribunalului Satu Mare s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale al Tribunalului Satu Mare și s-a efectuat contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 40/2015 a Tribunalului Satu Mare, Sentința penală nr. 153/2015 a Tribunalului Bacău și Sentința penală nr. 195/2016 a Tribunalului București.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe termen de încercare de 2 ani și s-au impus condamnatului A. măsurile de supraveghere constând în prezentarea sa la Serviciul de Probațiune Neamț, primirea vizitelor consilierului de probațiune, anunțarea modificării domiciliului,schimbarea locului de muncă, comunicarea informațiilor privind mijloacele de existență.

De asemenea, s-a impus condamnatului obligația de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de Serviciul de probațiune Neamț și obligația de a nu depăși limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță, în baza art. 863 alin. (3) din C. pen. anterior.

Potrivit art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. pe durata termenului de supraveghere persoana supravegheată poate solicita motivat instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României.

S-a menționat că, Tribunalul Neamț nu este instanță de executare, întrucât nu a pronunțat hotărârea care se execută Sentința penală nr. 85 din 07.06.2017 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin necontestare la data de 20.06.2017, astfel cum prevede art. 553 din C. proc. pen. Împrejurarea că petentul condamnat are domiciliul în județul Neamț și că Serviciul de Probațiune Neamț a fost desemnat să supravegheze respectarea de petent a măsurilor prevăzute de art. 863 din C. pen. anterior, instituite prin Sentința penală nr. 85/2017 a Tribunalului Satu Mare nu determină competența teritorială de soluționare a prezentei cereri, atât timp cât dispozițiile art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 46 din Legea nr. 253/2013 stabilesc, în mod expres competența materială de soluționare a cererii de încuviințare a părăsirii teritoriului țării în sarcina instanței de executare.

Prin urmare, potrivit art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț cu privire la soluționarea cauzei, având ca obiect încuviințarea de părăsire a teritoriului României și s-a constatat că, potrivit art. 36 alin. (3) din C. proc. pen. este competent să judece această cauză Tribunalul Satu Mare, ca instanță de executare.

III. Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este cererea formulată petentul condamnat A. în temeiul art. 557 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, prin cererea formulată în scris și trimisă inițial Tribunalului Neamț unde a fost înregistrată la data de 25.06.2020, petentul condamnat A., a solicitat acordul instanței pentru părăsirea țării, pe o perioadă de 30 de zile în decurs de un an, invocând prevederile art. 46 din cuprinsul Legii nr. 253/2013.

În drept, au fost invocate prevederile art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. și ale art. 46 din Legea nr. 253/2013.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen.,"hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel se pune în executare de către prima instanță de judecată."

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe termen de încercare de 2 ani și s-au impus condamnatului A. măsurile de supraveghere constând în prezentarea sa la Serviciul de Probațiune Neamț, primirea vizitelor consilierului de probațiune, anunțarea modificării domiciliului, schimbarea locului de muncă, comunicarea informațiilor privind mijloacele de existență.

Totodată, potrivit art. 557 alin. (10) din C. proc. pen., pe durata termenului de supraveghere persoana supravegheată poate solicita motivat instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României.

Dispozițiile art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. stabilesc imperativ competența pentru instanța de executare, neexistând competențe alternative în funcție de particularitățile cauzei.

Din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că, în speța de față instanța de executare este Tribunalul Satu Mare.

În consecință, competența de soluționare a cererii formulată de petentul condamnat A., prin care a solicitat acordul instanței pentru părăsirea țării, pe o perioadă de 30 de zile în decurs de un an, revine instanței de executare.

Pentru considerentele ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 553 din C. proc. pen. și art. 557 alin. (10) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalul Satu Mare, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.