ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2011

Ședința publică de la 5 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 514 din 07 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. 1416+/265/2007 al

Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a constatat suspendarea de drept a acțiunii

principale formulată de reclamanta SC S.M.P. SA Năsăud împotriva pârâtei SC L.B.S.B.

SRL Năsăud - în insolvență. Totodată a fost admisă acțiunea reconvențională

formulată de pârâta reclamantă-reconvențională SC L.B.S.B. SRL Năsăud – în

insolvență prin administrator judiciar SCP I.S.B. SPRL împotriva

reclamantei-pârâte reconvenționale SC S.M.P. SRL și în consecință:

A fost obligată

pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvențional suma de 50.000

lei cu titlu de despăgubiri;

S-a dispus

instituirea unui drept de retenție asupra construcției – obiect al contractului

de închiriere nr. 268 din 01 martie 2004 constând din două hale (hala de

producție atelier prelucrări prin așchiere și hala confecții metalice), în

suprafață de 1000 mp, situată în localitatea Năsăud, județul Bistrița-Năsăud,

până la achitarea integrală a debitului și a fost obligă pârâta reconvențională

să plătească reclamantei reconvenționale suma de 4.806,7 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanta SC S.M.P.

SA Năsăud împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 192/2010

din 10 decembrie 2010, când a fost schimbată în parte sentința apelată în

sensul că s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC L.B.S.B.

SRL prin lichidator SCP I.S.B. SPRL. Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Împotriva

acestei decizii reclamanta SC L.B.S.B. SRL prin lichidator SCP I.S.B. SPRL a

declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc.

civ. și art.304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs

recurenta a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că în cauză

prin contractul de închiriere SC L.B.S.B. SRL și-a asumat suportarea

cheltuielilor necesare amenajării spațiului conform obiectului său de activitate,

iar investițiile realizate întră sub incidența clauzelor contractuale întrucât

raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză nu a fost contestat, iar

afirmațiile potrivit cărora hala ar fi avut aducțiune la apa și gaz sunt

nesusținute și contrazise de raportul de expertiză.

Astfel, susține

recurenta, lucrările de consolidare a construcțiilor și de întreținere a

imobilului constând în: reparat și izolat acoperișul halei, reparații la

tavanul interior, montat ferestre – profile metalice și sticla, tencuieli

interioare, montarea porților interioare și exterioare, executarea căminului

apometru, alimentare cu apă, lucrări de introducere a gazului metan, amenajare

grup sanitar, exced lucrărilor obișnuite de amenajare a spațiului închiriat.

Toate lucrările

efectuate, arată recurenta, profită proprietarului imobilelor fiind dovedit

faptul că imobilul închiriat a primit un spor de valoare de 97.550 lei. Suma

solicitată prin cererea reconvențională a fost doar de 50.000 lei, sporul de

valoare fiind mult mai mare.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului și menținerea sentinței instanței de

fond.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

C.

proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Este de observat că deși recurenta

a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 punctele

8 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate,

conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în

esență, modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla

nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de

fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Revenind la motivele prevăzute de

art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se

constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu a fost demonstrată,

criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în

vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va

aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta S.C. L.B.S.B. S.R.L. prin lichidator

judiciar S.C.P. I.S.B. S.P.R.L. Bistrița împotriva deciziei civile nr. 192/2010

din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.