ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2011

Ședința publică de la 5 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 514 din 07 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. 1416+/265/2007 al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a constatat suspendarea de drept a acțiunii principale formulată de reclamanta SC S.M.P. SA Năsăud împotriva pârâtei SC L.B.S.B. SRL Năsăud - în insolvență. Totodată a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă-reconvențională SC L.B.S.B. SRL Năsăud – în insolvență prin administrator judiciar SCP I.S.B. SPRL împotriva reclamantei-pârâte reconvenționale SC S.M.P.

SRL și în consecință: A fost obligată pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvențional suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri; S-a dispus instituirea unui drept de retenție asupra construcției – obiect al contractului de închiriere nr. 268 din 01 martie 2004 constând din două hale (hala de producție atelier prelucrări prin așchiere și hala confecții metalice), în suprafață de 1000 mp, situată în localitatea Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, până la achitarea integrală a debitului și a fost obligă pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 4.806,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamanta SC S.M.P.

SA Năsăud împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 192/2010 din 10 decembrie 2010, când a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC L.B.S.B. SRL prin lichidator SCP I.S.B. SPRL. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva acestei decizii reclamanta SC L.B.S.B. SRL prin lichidator SCP I.S.B. SPRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. și art.304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs recurenta a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că în cauză prin contractul de închiriere SC L.B.S.B.

SRL și-a asumat suportarea cheltuielilor necesare amenajării spațiului conform obiectului său de activitate, iar investițiile realizate întră sub incidența clauzelor contractuale întrucât raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză nu a fost contestat, iar afirmațiile potrivit cărora hala ar fi avut aducțiune la apa și gaz sunt nesusținute și contrazise de raportul de expertiză. Astfel, susține recurenta, lucrările de consolidare a construcțiilor și de întreținere a imobilului constând în: reparat și izolat acoperișul halei, reparații la tavanul interior, montat ferestre – profile metalice și sticla, tencuieli interioare, montarea porților interioare și exterioare, executarea căminului apometru, alimentare cu apă, lucrări de introducere a gazului metan, amenajare grup sanitar, exced lucrărilor obișnuite de amenajare a spațiului închiriat.

Toate lucrările efectuate, arată recurenta, profită proprietarului imobilelor fiind dovedit faptul că imobilul închiriat a primit un spor de valoare de 97.550 lei. Suma solicitată prin cererea reconvențională a fost doar de 50.000 lei, sporul de valoare fiind mult mai mare. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., criticând în esență, modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Revenind la motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta S.C. L.B.S.B. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C.P. I.S.B. S.P.R.L. Bistrița împotriva deciziei civile nr. 192/2010 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.