ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027/2020

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 martie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, solicitând obligarea conducerii CASEI DE PENSII SECTORIALE A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE la emiterea unei decizii distincte pentru suma de 356 RON aferentă stagiului de cotizare, corespunzător vechimii în muncă obținute de reclamant ca angajat civil în funcția de inspector de specialitate la Agenția Națională Antidrog din Ministerul Afacerilor Interne, în perioada 1 noiembrie 2005 - 9 august 2012, ca pensie în sistemul public.

Prin sentința civilă nr. 56 din 30 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Maramureș a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile anterior menționate a formulat apel reclamanul A., calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 708/A/2018 din 5 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Împotriva soluției de respingere a apelului revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată sub numărul de dosar x/2018, fiind repartizată spre soluționare completului de judecată A2, din compunerea căruia a făcut parte domnul judecător B..

La data de 20 septembrie 2018, revizuentul A. a formulat cerere de recuzare a domnului judecător B., în motivarea cererii arătându-se, în esență, că există temeri sau suspiciuni rezonabile că judecătorul menționat nu va da dovadă de imparțialitate în soluționarea cauzei, întrucât, în calitate de justițiabil, petentul "a mai beneficiat de imparțialitatea și buna credință a domniei sale în cursul anului 2017" când, în calitate de președinte al completului de judecată, împreună cu doamna judecător C., printr-o interpretare eronată și cu rea credință, domnul judecător B. a respins, ca tardivă, o cerere de revizuire formulată anterior de revizuent, cu nerespectarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 201 alin. (1)-(4) C. proc. civ. și cu stabilirea greșită a obiectului cauzei deduse judecății.

Cererea de recuzare a fost întemeiată pe cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., conform căruia judecătorul este incompatibil atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Prin încheierea din 27 septembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de recuzare formulată de revizuentul A..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 708 din 5 iunie 2018 pronunțată de aceeași instanță.

La data de 11 noiembrie 2018, revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, calea de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ.

Ulterior, la data de 20 noiembrie 2018, revizuentul a declarat recurs și împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțate în cauză, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, ce face obiectul prezentului dosar, revizuentul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, casarea încheierii și, în rejudecare, modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii cererii de recuzare.

Prin memoriul de recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. l C. proc. civ., recurentul A. a susținut, în esență, că nu a fost legal alcătuit completul de judecată care a soluționat cererea de recuzare, deoarece au existat elemente de incompatibilitate între judecătorul recuzat și judecătorii din completul care a pronunțat încheierea recurată, care impuneau abținerea acestora din urmă de la judecata cererii de recuzare.

A mai susținut, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că încheierea recurată cuprinde motive contradictorii, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a deciziei nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțate de judecătorul recuzat din cadrul Curții de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, cu consecința admiterii cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 14 ianuarie 2019, intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat respingerea recursului declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 22 martie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

La data de 18 octombrie 2019, prin decizia nr. 1857 pronunțată în completul de filtru, instanța de recurs a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuent împotriva deciziei civile nr. 1229/A/2018 din 2 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și, totodată, a admis în principiu recursul declarat împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunțate de instanța de revizuire, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2020, cu citarea părților.

Judecata cauzei a fost suspendată de plin drept, prin încheierea din data de 3 aprilie 2020, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Cererea de recuzare soluționată prin încheierea recurată a fost formulată în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub numărul x/2018, în cadrul căruia revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 708/A/2018 din data de 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea de recuzare formulată s-a invocat, în esență, faptul că elementele ce nasc îndoieli în legătură cu imparțialitatea judecătorului căruia i-a fost repartizat dosarul de revizuire sunt: împrejurarea că acesta a făcut parte din completul de judecată care a respins, ca tardivă, o cerere de revizuire formulată anterior, nerespectarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 201 alin. (1)-(4) C. proc. civ. și stabilirea greșită a obiectului cauzei deduse judecății.

Revizuentul și-a întemeiat cererea de recuzare pe cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., conform căruia judecătorul este incompatibil atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

În recursul de față, sub un prim aspect, recurentul a invocat în motivare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând, în esență, că din compunerea completului de judecată care a pronunțat încheierea atacată au făcut parte, în mod nelegal, doamna judecător C., care, împreună cu judecătorul recuzat în speță, a alcătuit completul de judecată ce a respins cererea de revizuire formulată cu privire la decizia civilă nr. 1951/A/2016 pronunțatăîn altă cauză de Curtea de Apel Cluj, precum și doamna judecător D., care a pronunțat, în faza de apel, decizia civilă nr. 708/A/2018 din data de 5 iunie 2018 (a cărei revizuire a solicitat-o în speță).

Înalta Curte apreciază că împrejurările mai sus menționate nu sunt de natură a atrage nelegalitatea alcătuirii completului de judecată și, deopotrivă, nu pot conduce către reținerea existenței unor elemente ce pot naște îndoieli cu privire la imparțialitatea completului care a pronunțat încheierea recurată.

Împrejurarea că una din doamnele judecător ce au intrat în alcătuirea completului s-a pronunțat anterior, alături de judecătorul recuzat, într-o altă cauză în care revizuentul era parte, precum și participarea celei de a doua doamne judecător la alcătuirea completului de apel ce a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, nu echivalează cu existența unor suspiciuni privind imparțialitatea acestora în soluționarea cererii de recuzare.

Aceasta, deoarece, în speță, dezlegarea pronunțată de instanță nu a fost fost rezultatul unei analize a cererii de revizuire, în sine, ci a vizat o cerere de recuzare a judecătorului "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa", doamnele judecător fiind chemate să aprecieze obiectiv asupra situației invocate de revizuent, pentru a verifica dacă aceasta poate fi încadrată în motivul de incompatibilitate prevăzut de textul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În plus, Înalta Curte remarcă și împrejurarea că revizuentul nu a înțeles să formuleze cerere de recuzare împotriva celor două doamne judecător ce au pronunțat încheierea atacată, astfel că, în lipsa unei asemenea cereri, aspectele invocate în recurs, pe deplin cunoscute de revizuent la data soluționării recuzării, nu mai pot fi aduse în discuție în această fază procesuală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Ca atare, nu se confirmă împrejurarea că instanța care a pronunțat încheierea recurată nu ar fi fost alcătuită conform dispozițiilor legale, iar elementele indicate de revizuent în dezvoltarea acestui prim motiv de recurs nu sunt de natură de natură a atrage incompatibilitatea judecătorilor.

Sub un al doilea aspect, recurentul a considerat că încheierea recurată conține motive contradictorii, susținând, în dezvoltarea acestei critici, că în mod eronat a reținut prima instanță că argumentele recurentului privind incompatibilitatea judecătorului învestit cu soluționarea cererii de revizuire sunt prea generale, pentru a se putea verifica, în concret, dacă se confirmă existența unor îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului.

Recurentul a criticat motivarea primei instanțe și în sensul că, deși acesta a invocat stabilirea greșită de către judecător a obiectului cauzei deduse judecății, ca fiind "recalculare pensie" instanța a notat în considerente că recurentul nu a precizat unde a menționat judecătorul recuzat un asemenea obiect, aspect considerat de către recurent a fi în totală contradicție cu datele existente la dosarul cauzei, deoarece chiar în comunicarea încheierii recurate se menționează că obiectul cauzei îl constituie "recalculare pensie".

Din lecturarea considerentelor încheierii recurate, Înalta Curte constată că prima instanță a precizat, în legătură cu aspectul anterior arătat, că:

"Deși a invocat stabilirea greșită de către d-l judecător a obiectului cauzei deduse judecății, Curtea constată că petentul nu a precizat unde a menționat d-l judecător că obiectul cauzei este recalculare pensie, cauza 624/33/2018 fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj ca o cerere de revizuire. În consecință, niciunul dintre elementele invocate de revizuent nu sunt în măsură să nască îndoieli în legătură cu imparțialitatea d-lui judecător B.."

Din această argumentație nu rezultă contradicția cu dispozitivul încheierii recurate, ci, dimpotrivă, constatările instanței, dincolo de faptul că sunt corecte, conduc în mod logic către soluția pronunțată, aceea de respingere a cererii de recuzare.

Recurentul confundă obiectul dosarului, acela menționat generic ca fiind "recalculare pensie", cu stadiul procesual, care în speță era tocmai acela al revizuirii.

Mai mult, acest mod de evidențiere a dosarelor în sistemul informatic, comun tuturor instanțelor, nu este determinant în ceea ce privește soluția primită de cererea de recuzare formulată de recurent, deoarece nu se poate susține că menționarea pe dovezile de comunicare ale actelor procesuale a obiectului acțiunii - acela de "recalculare pensie" - poate afecta în vreun mod imparțialitatea instanței, după cum nu se poate conchide că raționamentul prezentat de instanța de fond în considerente reprezintă o motivare ce contravine dispozitivului.

În consecință, în cauză nu se poate reține că încheierea recurată este motivată în contradicție cu soluția pronunțată, ci, dimpotrivă, considerentele încheierii susțin această soluție, critica recurentului exprimând, în realitate, nemulțumirea sa față de modul de soluționare a cererii de recuzare adoptat de prima instanță.

Pentru considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticilee recurentului, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2020.