ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2427/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. în temeiul art. 1 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Naționala A Executorilor Judecătorești("Unej") și Ministerul Justiției("Mj") obligarea acestora să îi comunice răspuns privind modul de soluționare a Cererii nrx/06.08.2015, prin care a solicitat schimbarea sediului profesional dintr-o alta circumscripție în circumscripția Curții de Apel București, să îi comunice hotărârea Consiliului UNEJ prin care s-a stabilit că pentru executorii care vor sa-si schimbe sediul dintr-o alta circumscripție in București, ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 79

1

din Regulament, pentru ca ocuparea posturilor sa se facă prin concurs, să se dispună anularea parțiala, pentru nelegalitate si netemeinicie a următoarelor acte, în ce privește postul de executor pe care avea dreptul sa-l ocupe prin schimbare de sediu din alta circumscripție in Circumscripția Curții de Apel București, FARA CONCURS:a)Hotărârea Consiliului UNEJ menționata la pct II,b)Hotărârea nr. 79/11.09.2015 a Consiliului UNEJ, c) Ordinul nr. 3011/23.09.2015, emis de Ministerul Justiției, pe baza Hotărârii nr. 79/11.09.2015,IV.Obligarea UNEJ să-i restituie suma de 2.600 RON, pe care a încasat-o pentru concurs.

Prin sentința civilă nr. 1713 din 23 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei de interes și de obiect invocate pentru capetele I și III ale cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UNEJ pentru capătul I, excepția lipsei de interes pentru capătul al II - lea, precum și excepția prematurității pentru capătul al IV - lea.

Curtea de Apel a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esență că prima instanță a reținut eronat că "organizarea concursului nu era necesară doar pentru departajarea potențialilor candidați dar și pentru verificarea unor cunoștințe specifice minime, prin obținerea unor note minime,... condiție care deși a fost întrunită la numirea în cadrul profesiei, urmează a fi reanalizată prin dispozițiilor art. 79

1

alin (9) din Regulament".

Prin această concluzie, prima instanța dovedește că în luarea acestei hotărâri nelegale, esențială a fost interpretarea eronată a reglementarilor legale in domeniu, adăugând chiar la lege prin considerarea ca obligatorie a reanalizării cunoștințelor profesionale minime ale executorilor judecătorești, in speța examen obligatoriu cu ocazia soluționării cererilor de schimbare de sediu dintr-o circumscripție în alta deși aceștia sunt definitivi și ca să intre în profesie, au parcurs toate examenele prevăzute de lege.

În opinia recurentei, această concluzie a instanței este eronată și în afara prevederilor legale, întrucât Legea nr. 188/2000 prevede examinarea cunoștințelor profesionale numai la admiterea în profesie și la definitivarea în profesie, dar n conține nicio prevedere de reanalizare, reexaminare pentru executorii aflați în exercițiul profesiei.

Regulamentul, fiind un act normativ inferior legii, ce are ca scop punerea în executare a legii, nu poate adăuga la lege prin art. 79

1

, respectiv nu poate institui un examen neprevăzut de lege, motiv pentru care recurenta apreciază că acest regulament este nelegal.

Schimbarea sediului profesional dintr-o circumscripție în alta nu poate fi considerată o promovare, astfel că nu necesită reexaminarea profesională a executorului definitiv aflat deja în exercițiul profesiei.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin Hotărârea nr. 77/11.09.2015, Consiliul UNEJ a avizat favorabil, fără examen sau concurs, un număr de 10 cereri de schimbare de sediu, iar pârâtul Ministerul Justiției a emis ordinele, acest fapt constituind o discriminare.

Instanța nu a ținut cont nici de precedentele invocate, în care, în lipsa concurenței a încetat procedura concursului, nefiind necesara reexaminarea profesionala a executorilor judecătorești definitivi care au cerut schimbarea sediului profesional in alta circumscripție.

Pentru a justifica respingerea acțiunii, instanța a mai invocat in mod eronat si intrarea circuitul civil a OMJ 3011/2015 prin care s-a stabilit data concursului, despre care a reținut că a produs efecte juridice.

Recurenta a apreciat că instanța s-a aflat în eroare, întrucât respectivul ordin stabilește numai datele de susținere a concursurilor pentru fiecare secțiune fără a face nicio referire la circumscripțiile pentru care se aplica în cazul concursului pentru schimbări de sediu. În acest caz, ordinul putea sa mai rămână valabil pentru acele circumscripții pentru care exista concurență, pentru restul nemaifiind aplicabil.

S-a arătat că prima instanță a respins nelegal cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei UNEJ să-i comunice răspuns privind modul de soluționare a cererii nr. x/06.08.2015, întrucât refuzul său de participare a fost justificat chiar de hotărârea pe care a luat-o Consiliul UNEJ în ședința din 23.10.2015 prin care a hotărât avizarea favorabilă a cererilor în condițiile art. 79 din Regulament, respectiv fără concurs.

De asemenea, recurenta a apreciat că este nelegală soluția de respingere a capătului de cerere privind restituirea sumei de 2.600 de RON, pe care pârâta a încasat-o pentru concurs, arătând că instanța nu a ținut cont de faptul că refuzul său de participare se datorează în principal hotărârii UNEJ din ședința din 23.10.2015, în care a constatat că este lipsită de justificare și temei legal organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante pentru schimbare sedii executori judecătorești în circumscripția Curții de Apel București și a Curții de Apel Timișoara.

În fine, recurenta a arătat că a adresat cererea nr. x/30.10.2015 către UNEJ și nr. 88989/30.10.2015 către Ministerul Justiției pentru anularea concursului și avizarea favorabilă a cererilor conform art. 79 alin. (4) din Regulament, iar răspunsul Ministerului Justiției nr. 2/88989/10.11.2015 emis în ziua concursului a ajuns abia în data de 11.11.2015, după ziua de concurs., în consecință culpa neparticipării reclamantei la concurs aparține Consiliului UNEJ care trebuie să restituie taxa pe care încasat-o.

Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând criticile invocate în cererea de recurs, raportat la hotărârea atacată și la probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, având în vedere următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 79/11.09.2015 a Consiliului UNEJ și a Ordinului nr. 3011/C/23.09.2015 al Ministrului Justiției, avizarea cererii sale de schimbare de sediu fără concurs, întrucât față de împrejurarea că numărul cererilor de înscriere la concurs a fost mai mic decât numărul posturilor vacante, nu se mai impunea organizarea concursului și restituirea taxei de concurs.

Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită de instanța de control judiciar.

Prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 77/11.09.2015 privind avizarea favorabilă a cererilor de schimbare de sediu a birourilor executorilor judecătorești dintr-o circumscripție în altă pentru anul 2015, au fost avizate favorabil 10 (zece) cereri de schimbare de sediu a birourilor executorilor judecătorești dintr-o circumscripție în alta.

În cauză, urmare a publicării listei posturilor vacante pentru schimbări de sediu ale birourilor executorilor judecătorești, au formulat pentru cele 16 posturi vacante în București, cereri de schimbare de sediu mai mulți candidați decât posturile vacante, motiv pentru care s-a procedat la organizarea de concurs în vederea ocupării posturilor vacante, conform art. 79

1

din Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001.

Prin Hotărârea nr. 79/11.09.2015 emisă de Consiliul UNEJ, s-a aprobat ca data desfășurării concursului pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripție în alta să aibă loc in data de 10.11.2015.

Prin Ordinul nr. 3011/C/23.09.2015 emis de Ministrul Justiției a fost aprobată organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătorești in data de 10.11.2015 în București.

Prevederile art. 79 și art. 79

1

din Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001 de aprobare a Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, stabilesc următoarele:, ART. 79

(1) Schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripție în alta se face, la cerere, pe locurile vacante prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d).

(2) *** Abrogat

(3) Cererea de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc se face în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a listei cuprinzând posturile vacante. Lista se publică și pe paginile de internet ale Ministerului Justiției și Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. De asemenea, lista se va afișa la sediul Camerelor executorilor judecătorești, la loc vizibil și accesibil publicului.

(4) Cererea va fi avizată favorabil de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu condiția ca în circumscripția judecătoriei de unde se solicită schimbarea sediului să își desfășoare în continuare activitatea cel puțin un executor judecătoresc. Schimbarea sediului se dispune de ministrul justiției, prin ordin.

(5) Executorul judecătoresc a cărui cerere de schimbare de sediu a fost aprobată are obligația de a face înscrierile corespunzătoare, potrivit prevederilor art. 7 și 8; cu privire la arhivă fiind aplicabile dispozițiile art. 51.

ART. 79^1

(1) Când numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripție a judecătoriei, posturile se vor ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obținute de candidați.

(2) Concursul pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripție în alta va fi organizat de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției, și va consta într-o probă teoretică și o probă practică.

(….)."

Nu poate fi reținută critica recurentei potrivit căreia instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 79

1

din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000, recurentul solicitând aplicarea art. 79 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000.

Instanța de fond în motivarea soluției de respingere a acțiunii reclamantei a făcut trimitere la dispozițiile art. 79 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, care reglementează procedura de formulare a cererii de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripție în alta.

Dispozițiile art. 79

1

alin. (1) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, vizează modalitatea de participare la concurs în cazul în care numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripție a judecătoriei, în ordinea mediilor obținute de candidați, iar alin. (5) al art. 79

1

din Regulament vizează termenul de formulare a cererii în cazul organizării concursului.

Împrejurarea că recurenta nu dorește ca instanța de fond să fi avut în vedere aplicarea dispozițiile art. .79

1

din Regulamentul care reglementează procedura de concurs în cazul în care numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripție a judecătoriei, nu poate atrage sancțiunea nulității acestei hotărâri.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea recurentei potrivit căreia Ministerul Justiției trebuia să ia act de situația de fapt a numărului mai mic al candidaților față de locurile vacante și să constate ca sesiunea concursului nu se mai susține .

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 3011/C/23.09.2015 s-a aprobat organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătorești în data de 10.11.2015.

Anunțul pentru concursul pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătorești a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a III a, la data de 28 septembrie 2015, conform art. 79

1

din Regulament.

Acest concurs a fost organizat ca urmare a faptului că un număr mai mare de 16 candidați (mai mult decât posturile vacante anunțate pentru aceste posturi) au formulat cereri de schimbare de sediu pentru posturile din București, cereri care au fost înregistrate în termenul prev. de art. 79 alin. (3) din Regulament.

Din interpretarea dispozițiilor care reglementează instituția schimbării de sediu a executorilor judecătorești (art. 79 și art. 79

1

alin. (1) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000), rezultă că cele două etape ale procedurii de schimbare de sediu sunt interdependente, în strânsă, legătură una cu cealaltă, fiind părți componente ale unei proceduri unice.

Astfel, în situația în care, în cadrul procedurii de schimbare de sediu a fost demarată etapa constând în organizarea și desfășurarea concursului, raportat la numărul de cereri depuse în temeiul art. 79 din Regulament, împrejurarea că o parte dintre concurenți s-au retras din procedura de susținere concursului nu justifică anularea concursului prin oprirea procedurii deja declanșate, această măsură fiind fără temei legal.

Dreptul executorilor judecătorești de a-și schimba sediul nu este consacrat prin Legea nr. 188/2000, astfel încât derularea acestei proceduri urmează a se realiza exclusiv în limitele și condițiile fixate de Regulament, act normativ ce nu reglementează posibilitatea anulării sau sistării procedurii de concurs, urmare a unor constatări intervenite pe parcursul derulării acestuia.

Or, nemulțumirea recurentei a constat în fapt tocmai în nepromovarea acestui concurs la care a participat, împrejurarea care nu poate constitui anularea organizării concursului ca urmare a eșecului purtat de către recurentă în demersul său juridic de candidat pentru schimbarea de sediu în circumscripția București.

Împrejurarea că reclamanta a procedat la a cere un punct de vedere Ministerului Justiției, iar acest punct de vedere a fost primit ulterior organizării concursului, nu influențează cu nimic legalitatea actelor contestate.

De asemenea, nu poare fi primită nici critica recurentei potrivit căreia există o discriminare față de persoanele cărora, fără concurs, li s-a admis cererea de schimbare de sediu a birourilor executorilor judecătorești dintr-o circumscripție în alta pentru anul 2015 în temeiul Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 79/11.09.2015 .

Constatarea unei stări discriminatorii a reclamantei prin raportare la o altă situație de fapt stabilită într-o altă Hotărâre a Consiliului UNEJ, excede cadrului procesual prezent.

Instanța de control judiciar constată că este nefondată și critica recurentei potrivit căreia este nelegală soluția de respingere a capătului de cerere referitor la obligarea intimatei-pârâte UNEJ la comunicarea răspunsului privind modul de soluționare a cererii nr. x/06.08.2015.

Astfel, se reține că modalitatea de soluționare a oricărei cereri de schimbare de sediu este cea prevăzută de dispozițiile art. 79 respectiv de dispozițiile art. 79

1

din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, cu modificările și completările ulterioare, după caz, cu mențiunea faptului că evoluția soluționării acestor cereri (prin Hotărâri ale Consiliului sau formularea unor puncte de vedere oficiale) este adusă la cunoștința candidaților, fiind accesibilă executorilor judecătorești, soluționarea cererii reclamantei făcându-se prin procedura prevăzută de dispozițiile anterior menționate, aceasta fiind la curent atât cu procedura, cât și cu fiecare etapă a acesteia, respectiv rezultatul organizării concursului .

În fine, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile privind respingerea capătului de cerere referitor la restituirea taxei de concurs, prima instanță reținând corect că nu a fost indicată și dovedită incidența unei dispoziții obligatorii care să permită o astfel de solicitare, luându-se în considerare că însăși reclamanta a renunțat în timpul concursului la susținerea acestuia, deși a exprimat anterior intenția de a participa, refuzul pârâților de restituire a acestei sume fiind astfel justificat de cheltuielile specifice organizării concursului respectiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1713 din 23 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2019.