ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 24.07.2015, privind proiectul beneficiarului A. PFA - Creșterea dimensiunii economice a exploatației agricole din comuna Archiș, sat C., în cadrul proiectului promovat de A., înregistrat la AFIR sub nr. x din 27.07.2015, precum și anularea deciziei AFIR înregistrată sub nr. x/07.10.2015, dată de comisia de soluționare a contestației ca urmarea a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27.04.2015.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 228 din data de 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia și-a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalul Arad prin Sentința civilă nr. 829 din 19 aprilie 2016, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 228 din data de 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată.

Criticile formulate asupra sentinței recurate au vizat următoarele aspecte:

- De la data depunerii dosarului de implementare, în planul de afaceri s-a prevăzut cultivarea a două suprafețe cu plante ornamentale și legume.

În urma controlului efectuat la 20.02.2010 de către consilierii din cadrul OJPDRP Arad, a comunicat recurentul către această instituție, prin adresa înregistrată sub nr. x/26.02.2010, faptul că, deoarece pentru anul țintă numărul de UDE a crescut doar din cultivarea plantelor ornamentale, legumelor și pepenilor, nu s-a mai inclus în planul de afaceri și cultura de porumb înființată pe cei 4300 mp care urmau a fi cultivați în cursul implementării proiectului finanțat cu fonduri europene. În consecință, Capitolele III, V, VI și X au fost corelate cu planul de producție pentru anii 1 - 5, Capitolul X a fost refăcut completându-se devizele din anii 1 - 5 pentru suprafața de 0,43 ha de porumb, tot la acest capitol fiind recalculate costurile și veniturile pentru anii 1 - 5. Astfel, la data încheierii contractului de finanțare, în planul de afaceri s-a prevăzut cultivarea unei suprafețe de 0,43 ha cu porumb, a unei suprafețe de 0,55 ha cu legume și a unei suprafețe de 0,29 ha cu plante ornamentale.

La data efectuării controlului suprafața de 0,57 ha era cultivată cu porumb, iar suprafața de 0,47 ha nu era cultivată pentru că tocmai ce fuseseră achiziționate răsadurile de varză și se aștepta momentul prielnic pentru plantarea acestora.

În privința plantelor ornamentale, arată recurentul-reclamant că a sădit începând cu anul 0, pe o suprafață de 0,29 ha, tuia, iar în anul 4, când plantele au ajuns la maturitate, au fost vândute, fiind înștiințată echipa de control despre aceasta, existând acte în acest sens.

- Terenurile indicate nu corespund ca poziție/bloc fizic cu cele înregistrate la APIA

Terenurile au fost indicate la APIA aproximativ, pentru că erau mai multe parcele pe un număr topografic, ele fiind apreciate din punct de vedere topometric, dar, în realitate, nu a existat o modificare a planului de afaceri, suprafețele fiind reale, punându-se în discuție, eventual, doar o reașezare a lor din punct de vedere topografic.

- Lipsa unei evidențe contabile analitice pentru proiect reprezintă, în opinia recurentului-reclamant, un aspect neconcludent, deoarece niciun membru al echipei de control nu a solicitat documentele respective, care ar fi putut fi înfățișate, existând registrul de încasări și plăți depus cu ocazia cererii de plată

- Nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei. A susținut recurentul-reclamant că acest registru a fost întocmit de la începutul activității, fiind prezentat la cererea de plată pentru tranșa a II-a, la vizita pe teren a echipei de control, la solicitarea acestora.

A mai susținut recurentul-reclamant că, încă din anul 2011, creșterea suprafeței exploatației agricole a fost realizată, după cum reiese din declarația de la APIA, astfel că, în aceste condiții, realizarea efectivă, ca și dată a investițiilor, înlăuntrul termenelor contractuale, constituie cel mult o abatere formală, nicidecum o neregulă care să ducă la neeligibilitatea cheltuielilor în cauză.

În ceea ce privește modificarea planului de afaceri, a menționat recurentul-reclamant că acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât, după cum reiese din Registrul fermierilor și declarația APIA, planul de cultură a rămas același, respectiv plante ornamentale și legume, iar creșterea UDE-urilor a fost respectată pe toată perioada contractuală, bunurile fiind achiziționate conform planului de afaceri.

Chiar dacă terenul nu s-a achiziționat în anul I de implementare, culturile au fost plantate pe terenuri arendate. A invocat recurentul-reclamant prevederile art. 8 din Anexa I a contractului de finanțare, arătând că au fost efectuate mai multe controale în care nu s-au sesizat nereguli, iar prevederile la care a făcut referire dau posibilitatea remedierii deficiențelor identificate, în termenele stabilite de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

În privința constatărilor din cuprinsul procesului-verbal contestat, referitor la existența unor suspiciuni privind obținerea veniturilor în perioada de exploatare, a subliniat recurentul-reclamant că, în opinia sa, împrejurările reținute nu conduc la rezilierea contractului de finanțare, întrucât există documente contabile ce conțin date reale, care nu au fost declarate nule pe cale administrativă sau ca urmare a unor cercetări penale, prin care să fi fost dovedit falsul în acte, astfel că sunt producătoare de consecințe juridice.

O altă critică a sentinței recurate privește faptul că s-a respins cererea de audiere a martorului B., solicitată pentru a se face dovada achiziției și existenței răsadurilor de varză.

I.4 Apărările intimaților-pârâți

Legal citate, părțile intimate (MADR și AFIR) au formulat întâmpinări depuse la dosar, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

Intimatul MADR a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând scoaterea sa din cauză, întrucât nu este emitentul actelor administrative contestate de recurentul-reclamant A. PFA.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

II.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că intimatul-pârât MADR nu a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de către prima instanță, astfel că, invocarea pe calea întâmpinării a excepției lipsei calității sale procesuale pasive nu poate fi luată în discuție, în absența actului procedural care să confere aptitudinea de a putea fi analizată chestiunea respectivă, prin care, în realitate, se tinde la criticarea soluției pronunțate de judecătorul fondului în privința cadrului procesul pe care acesta l-a menținut astfel cum a fost indicat de către reclamant în cererea sa de chemare în judecată.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2015 s-au reținut în sarcina recurentului-reclamant mai multe nereguli care au determinat recuperarea sprijinului acordat și rezilierea contractului de finanțare nr. x/10.06.2010, actul administrativ atacat fiind menținut ca legal întocmit atât în calea contestației administrative, cât și în urma controlului judecătoresc exercitat de către prima instanță.

Înalta Curte, împărtășind soluția pronunțată de judecătorul fondului, reține caracterul formal al criticilor îndreptate împotriva sentinței atacate, critici care vor fi respinse ca nefondate.

O primă critică a recurentului-reclamant este cea referitoare la abaterea constând în neîndeplinirea planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare încheiat între AFIR și A. PFA, prin faptul că, la data efectuării controlului, s-a reținut cultivarea unei suprafețe de 0,57 ha cu porumb și a unei suprafețe de 0,47 ha necultivată la acel moment, pentru că tocmai fuseseră achiziționate răsaduri de varză, pentru care se aștepta momentul prielnic de plantare. Cât privește plantația de tuia, a precizat recurentul-reclamant că a sădit puieți încă din anul 0, iar în anul 4, când au ajuns la maturitate, au fost vânduți, existând acte în acest sens.

Conform planului de afaceri propus în cadrul proiectului pentru obținerea finanțării europene nerambursabile acordate prin Măsura 112, recurentul-reclamant și-a asumat obligația de a cultiva legume pe o suprafață de 0,55 ha în anii 1-5 din contract, precum și plante ornamentale, pe o suprafață de 0,29 ha, până în anul 4. La data de 27.05.2015, cu ocazia controlului în teren, s-a constatat că terenul inițial declarat, la momentul formulării cererii de finanțare, în suprafață de 0,22 ha, situat în comuna Archiș, sat C., nu corespundea cu declarația de suprafață depusă la AFIR în anul 2014, blocul fizic fiind cel din declarația fermierului, fără însă a corespunde cu digitalizarea acestuia. Pe acest teren existau plante ornamentale, în diverse stadii de creștere.

Aceste constatări ale intimatei-pârâte AFIR, inserate în cuprinsul procesului-verbal nr. x/2015, nu au fundamentat existența vreunei nereguli, altele fiind chestiunile ce au determinat luarea măsurii de retragere a sprijinului financiar nerambursabil acordat recurentului- reclamant.

În privința terenului în suprafață de 10168 mp, acesta a fost achiziționat de recurentul-reclamant în anul 2013, în condițiile în care, prin planul de afaceri propus, și-a luat angajamentul de a realiza această achiziție în primul an de implementare a proiectului, respectiv în anul 2011. Totodată, cumpărarea de teren agricol avea ca scop "extinderea și diversificarea activității agricole prin înființarea a 5000 mp de legume în câmp și 700 mp de cultură de plante ornamentale".

Acest teren, achiziționat în anul 2013, era cultivat, la momentul efectuării ultimului control, anterior întocmirii procesului-verbal nr. x/27.07.2015, pe o suprafață de 0,57 ha cu porumb, iar diferența de 0,47 ha era necultivată.

Tot prin planul de afaceri depus pentru a obține fonduri europene nerambursabile, s-a prevăzut, la capitolul privind fundamentarea veniturilor și cheltuielilor conform devizelor de lucrări anterior detaliate în plan, că vor fi culturi de porumb pe 4300 mp, pepeni și legume pe o suprafață de 5500 mp și plante ornamentale pe 2900 mp. Dacă în privința anului 1 s-a arătat expres că se va cultiva varză pe suprafața de 5500 mp, pentru ceilalți ani s-au indicat generic legume, fără a se putea identifica pe fiecare an cum s-a implementat proiectul declarat eligibil în cadrul măsuri 112.

Și în măsura în care ar fi acceptate argumentele recurentului-reclamant privind includerea culturii de porumb în planul de afaceri, se reține că, astfel cum corect a stabilit autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, nu au fost respectate prevederile planului în ceea ce privește suprafețe declarate ca fiind cultivate cu anumite tipuri de plante, iar legumele cultivate în câmp nu au putut fi identificate, în absența documentelor justificative pentru a dovedi realitatea culturilor pretinse de recurent ca fiind realizate conform planului propus.

Nici în ceea ce privește susținerea recurentului-pârât privind recenta achiziționare a răsadurilor de varză, pentru a fi cultivate pe suprafața de 0,47 ha la momentul prielnic, nu se poate reține caracterul fondat al acestor argumente, întrucât controlul în teren a fost efectuat în 27.05.2015, dată la care nu se justifica lipsa acestei culturi, iar răsadurile nu au putut fi prezentate fizic echipei de control, neexistând documente care să probeze achiziția lor, menționându-se, de altfel, în procesul-verbal de constatare a neregulilor că au fost înregistrate cheltuieli pentru răsadurile de varză în anii 2011, 2013 și 2014, lipsind documentele justificative în acest sens pentru anul 2015, anul 5 din totalul perioadei de implementare a proiectului. În legătură cu acest aspect al probațiunii, Înalta Curte reține că proba testimonială pentru dovedirea achiziției răsadurilor de varză și existenței faptice a acestora nu a fost solicitată decât prin cererea de chemare în judecată, fără a fi pusă în discuție admisibilitatea acestei probe, reclamantul A. înțelegând a se desista de solicitarea de încuviințare a respectivei probe, prin faptul că a precizat expres, la termenul din 22 septembrie 2016, că nu mai are alte cereri de formulat, fiind încheiată cercetarea judecătorească și acordându-se, în consecință, cuvântul pentru dezbaterea pe fond a procesului.

Cât privește împrejurarea reținută prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.07.2015, conform căreia rotația culturilor, astfel cum a fost propusă prin plan, nu a mai fost respectată pentru că era incorectă, Înalta Curte reține că nu poate fi primită o astfel de argumentație în sensul urmărit de recurentul-reclamant, acela de a dovedi că a respectat planul de afaceri pentru că a cultivat tot legume și plante ornamentale. Aceasta deoarece, fiind prezentate în detaliu culturile aferente fiecărui an din implementarea proiectului, examinarea eligibilității proiectului s-a realizat și în funcție de detaliile specifice ale planului de afaceri, iar nerespectarea întocmai a planului reprezintă, în esență, o încălcare a clauzelor asumate de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare.

O altă chestiune care a fost invocată de recurentul-reclamant prin calea de atac declarată împotriva sentinței pronunțate de prima instanță privește soluția de menținere a legalității actelor administrative contestate și în ceea ce privește lipsa unei evidențe contabile analitice pentru proiect, precum și nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei.

În privința lipsei unei evidențe contabile analitice pentru proiect, nu poate fi reținută apărarea beneficiarului A. PFA în sensul că nu i s-a cerut, acesta fiind obligat să prezinte organelor de control toate documentele justificative pentru verificarea modalității de implementare a proiectului, conform art. 14 din anexa la contractul de finanțare, capitolul referitor la prevederile financiare. De altfel, în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr. x/27.07.2015 s-a reținut că au fost verificate documentele contabile prezentate de beneficiar (fila x a procesului-verbal- "din documentele contabile prezentate de beneficiar verificate prin sondaj de către echipa de control (registre de încasări și plăți, facturi, chitanțe, care au fost luate în copie, parțial) necesare pentru menținerea eligibilității proiectului din punct de vedere al îndeplinirii planului de afaceri, rezultă că în fiecare an exploatația a avut activitate agricolă, obținând venituri, dar asupra datelor înscrise în acestea, coroborate cu celelalte aspecte legate de planul de afaceri și înregistrările din registrul agricol, există suspiciunea că acestea nu ar fi reale").

Cât privește nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a formulat o cerere înregistrată la APIA pentru deschiderea acestui registru, fiindu-i atribuit un număr de identificare (x), iar în cursul judecății la fond nu a depus copii ale Registrului fermierului, menționând doar că a prezentat acest registrul la momentul formulării cererii de plată pentru tranșa a II-a, însă, în calea de atac declarată împotriva sentinței primei instanțe au fost depuse la dosar copii de pe înscrisuri ce poartă titulatura de registrul fermierului.

Înalta Curte, analizând aceste înscrisuri, reține că acestea nu reprezintă mijloace probatorii apte de a confirma existența registrului fermierilor la momentul efectuării controlului ce a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.07.2015, nefiind nicio modalitate de datare a informațiilor conținute de respectivele înscrisuri și nicio posibilitate de verificare a mențiunilor inserate în cuprinsul registrului, iar aspectele consemnate au un caracter eliptic, fără a se face referiri exacte la parcelele de teren pe care s-au făcut lucrări, la culturile existente pe fiecare suprafață de teren aflată în exploatația agricolă, la tipurile de lucrări și tratamente defalcate pe aceste terenuri, etc.

Modalitatea de prezentare a informațiilor de către recurentul-reclamant în ceea ce a fost denumit Registrul fermierului pare a fi una de constituire "pro-cauza" a acestor înscrisuri, fără a putea fi relevată concludența datelor inserate în documentele de la filele x în raport de obligațiile asumate prin contractul de finanțare nr. x/10.06.2010.

Cât privește susținerea recurentului-reclamant privind gravitatea redusă a abaterilor reținute asupra sa, de natură formală, în raport de împrejurarea că obiectivul măsurii a fost atins, prin realizarea investițiilor în perioada contractuală, fapt pentru care nu pot fi considerate neeligibile cheltuielile efectuate în derularea proiectului, Înalta Curte reține că neregulile constatate de intimata-pârâtă AFIR în cuprinsul actelor administrative de stabilire a creanțelor bugetare nu au un caracter formal, ci sunt nereguli de fond, care afectează în mod structural obiectivul măsurii 112 în cadrul căreia au fost accesate fondurile europene nerambursabile, întrucât planul de afaceri ce a fost evaluat din perspectiva eligibilității proiectului nu a fost respectat astfel cum a fost propus, conduita recurentului-reclamant fiind una incongruentă în raport de obligațiile asumate prin contractul de finanțare încheiat cu autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene.

Împrejurarea că anumite culturi au fost înființate mai târziu decât termenele stabilite prin planul de afaceri, din pricina achiziționării terenului agricol după împlinirea primului an de implementare a proiectului nu reprezintă, în accepțiunea recurentului-reclamant, o neregulă, activitățile descrise în cuprinsul planului său fiind privite global, în sensul realizării lor până la expirarea duratei contractului de finanțare. O astfel de interpretare a clauzelor contractului de finanțare și a documentației care a fost avută în vedere de solicitant la momentul accesării fondurilor europene nerambursabile în cadrul măsurii 112 nu poate fi primită, cât timp fiecare dintre aceste activități, evidențiată în planul de afaceri, a contribuit la declararea ca eligibil a proiectului propus, fapt ce a justificat selectarea beneficiarului A. din rândul celor care au depus cereri de finanțare, scopul urmărit fiind acela de a îndeplini planul de afaceri astfel cum a fost evaluat ca fiind compatibil cu obiectivele măsurii 112.

Cât privește faptul că pe perioada de implementare a proiectului derulat de recurentul-reclamant au avut loc mai multe controale, în cadrul cărora nu s-au evidențiat nereguli, ultimul din cele 5 controale fiind cel finalizat cu întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, această conduită a autorității publice competente nu vine în conflict cu prevederile legale care instituie în sarcina sa atribuții de monitorizare a proiectului pe toată durata sa de implementare, iar numărul controalelor ex-post nu este limitat, putând fi verificată orice suspiciune de neregulă nou apărută.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația să înregistreze și să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare.

(2) De asemenea, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația primirii, înregistrării, analizării și, după caz, transmiterii, în termen de 5 zile lucrătoare, către structurile de control prevăzute la art. 20 a tuturor sesizărilor pe care le primesc direct sau prin intermediul altor instituții ale statului și care privesc programele pe care le gestionează."

Suspiciunea de neregulă ivită în urma sesizării formulate de către DNA-Serviciul Teritorial Timișoara, prin adresa nr. x/13.01.2015, a condus la declanșarea controlului documentar și în teren, în urma căruia echipa de control din cadrul AFIR a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2015, cu respectarea atribuțiilor conferite de O.U.G. nr. 66/2011 și de O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea AFIR, prin reorganizarea APDRP, fiind obligatorie, în acest caz, efectuarea controlului, conform dispozițiilor din O.U.G. nr. 66/2011 citate anterior.

Un ultim argument în susținerea motivelor de fapt pe care și-a fundamentat recurentul-reclamant calea de atac declarată a fost cel referitor la împrejurarea că suspiciunile privind obținerea veniturilor în perioada de exploatare nu pot conduce la rezilierea contractului de finanțare, cât timp documentele contabile despre care s-a afirmat că nu ar conține date reale nu au fost declarate nule fie pe cale administrativă, fie în urma unor cercetări penale, ele fiind producătoare de consecințe juridice.

Și în ceea ce privește aceste susțineri, reține Înalta Curte că, fără a fi necesară aplicarea unei sancțiuni a nulității documentelor contabile deținute de către recurentul-reclamant pentru operațiunile economice derulate în perioada de realizare a proiectului promovat de A., privind "Creșterea dimensiunii economice a exploatației agricole din comuna Archiș, sat C.", neregulile identificate de către echipa de control din cadrul AFIR au constat, printre altele, și în faptul că nu au putut fi coroborate datele înscrise în documentele contabile prezentate de beneficiarul fondurilor europene nici cu înregistrările din Registrul agricol, nici cu activitățile propuse prin planul de afaceri ce constituie parte integrantă din contractul de finanțare încheiat în cauză, aceste nereguli fiind apte de a determina luarea măsurii de retragere integrală a sprijinului financiar nerambursabil acordat beneficiarului A. în cadrul măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri".

Astfel, potrivit clauzei inserate la art. 1 alin. (1) din prevederile generale ale contractului de finanțare nr. x/10.06.2010, "beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare", iar la art. 3 alin. (1) din aceleași prevederi generale ale contractului s-a stipulat că "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă."

În ceea ce privește măsura retragerii sprijinului financiar acordat recurentului-reclamant, sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) în care se arată că, "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta anexă."

În consecință, temeiul de drept pentru retragerea sprijinului financiar nerambursabil îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, nu cele ale art. 8 alin. (3) din același contract, care se referă la situații a căror remediere ar fi posibilă pe parcursul implementării proiectului, nu despre un proiect finalizat, cum este cel de față.

O ultimă chestiune este cea legată de respingerea, de către prima instanță, a probei testimoniale solicitate de reclamantul A. Se reține, în calea controlului judiciar, că, în realitate, nu a fost pusă în discuția părților litigante admisibilitatea probei testimoniale, aceasta nemaifiind solicitată de către titularul acțiunii la primul termen de judecată stabilit de către instanța competentă, arătând expres, înainte de terminarea cercetării judecătorești în cauză, că nu mai are cereri de formulat.

În consecință, Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor formulate împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, fiind legale actele administrative contestate, urmând a fi menținute astfel cum au fost emise de către intimata-pârâtă AFIR.

II.2 Temeiul de drept al soluției pronunțate

Pentru toate aceste considerente, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată împotriva Sentinței civile nr. 228 din data de 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sentință ce va fi menținută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată împotriva Sentinței civile nr. 228 din data de 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iulie 2019.

GGC - GV