ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5882/2019

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, contestând Notificarea de neacceptare a modificărilor prin actul adițional la Contractul de finanțare x/11.02.2014, înregistrată la AFIR - CRFIR 1 Nord Est sub nr. x/24.12.2015, comunicată la data de 4.01.2016 și Decizia E/1927/4.02.2016 și a solicitat admiterea contestației în sensul amendării Contractului de finanțare x/11.02.2014 prin prelungirea duratei de realizare a investiției și implementare a proiectului până la data de 30.09.2016, modificări de soluție tehnică, actualizare contract V.30 și o nouă codificare a contractului de finanțare.

Prin sentința nr. 259 pronunțată în data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței nr. 259 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

Totodată, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ.

Înalta Curte reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 13 ianuarie 2017, conform dovezii de înmânare a citației, aflată la dosar.

Așa fiind, văzând dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. - Întreprindere Individuală Slatina împotriva sentinței nr. 259 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.