ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1912/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Arad la data de 26.01.2016, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale: - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de A.F.I.R. la data de 24.07.2015 privind proiectul beneficiarului A. P.F.A. - "Modernizarea fermei vegetale din jud. Arad", înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/27.07.2015; - anularea deciziei A.F.I.R. înregistrată sub nr. x/24.09.2015 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal menționat.

Prin Sentința nr. 227 din 29 septembrie 2016 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată, în prezent în insolvență - lichidator judiciar C.I.I. B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și anularea actelor administrative atacate.

Recurentul-reclamant arată că, în ceea privește constatarea APIA că terenurile indicate nu corespundeau ca poziție/bloc fizic cu cele înregistrate la APIA, faptul că terenurile au fost indicate la APIA aproximativ, pentru că erau mai multe parcele pe un număr topografic, iar toată lumea le-a apreciat ca poziționare din punct de vedere topometric. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre o modificare a planului de afaceri, suprafețele fiind reale, fiind nevoie eventual de o reașezare a terenurilor din punct de vedere topo.

Legat de constatarea organelor de control privind lipsa unei evidențe contabile analitice pentru proiect, recurentul-reclamant o apreciază ca neconcludentă, întrucât niciun membru al echipei de control nu a solicitat documentele respective. Deși, instanța de fond reține că nu s-a dovedit activitatea efectivă desfășurată, aceasta rezultă din registrul de încasări și plăți depus odată cu cererea de plată.

Cu privire la constatarea legată de nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul firmei, recurentul arată că acesta a fost întocmit de la începutul activității, înregistrându-se date cu privire la tipul de cultură și la toate lucrările specifice acesteia.

4.1. Intimatul-pârât MADR a depus întâmpinare la data de 20.12.2016 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă.

Susține intimatul că prin cererea de recurs recurenta nu a arătat care sunt argumentele juridice pentru care critică soluția instanței de fond privind respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, simpla reproducere a stării de fapt care a condus la formularea acțiunii, cu indicarea actelor normative pe care recurenta le consideră aplicabile, nu constituie o critică a sentinței.

În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul consideră corectă aprecierea instanței de fond în sensul că "în acord cu cele reținute de organul de control, în urma verificării registrului jurnal de încasări și plăți și a celorlalte documente justificative prezentate de reclamant, aspect necontestat de acesta din urmă, (...) reclamantul nu a reușit să facă dovada activității pe care a desfășurat-o efectiv".

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 6.01.2017 intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

La termenul din data de 4.04.2019 Înalta Curte a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării și tardivității, precum și excepția nulității recursului, excepții invocate de intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse, față de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 cu examinarea legalității Deciziei nr. 35623/24.09.2015 emisă de AFIR, prin care Contestația înregistrată sub nr. x/28.08.2015 a fost respinsă, menținându-se debitul constituit prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2015.

În fapt, între reclamant și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din data de 10.06.2010, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului "Modernizarea fermei vegetale din județul Arad".

Finanțarea nerambursabilă de 107.150 RON (25.000 euro) a fost decontată astfel: tranșa I - în data de 29.07.2010 în valoare de 63.544,50 RON conform Certificatului de plată x/1099 din 9.07.2010; tranșa a II-a - în data de 28.06.2013 în valoare de 42.363 RON conform Certificatului de plată x din 13.06.2013.

Conform cererii de finanțare, recurentul-reclamant urma să desfășoare activitate de cultivare a legumelor de câmp pe o suprafață de 500 mp (ridichi-primăvara, pepeni-vara, spanac-toamna) și cultivarea plantelor ornamentale pe o suprafață de 2.200 mp.

În esență, prin actele administrative contestate s-a reținut că recurentul-reclamant:

- nu a îndeplinit planul de afaceri, încălcând în acest mod prevederile contractului de finanțare încheiat;

- a modificat Planul de afaceri/Proiectul fără aprobarea AFIR;

- nu a întocmit o evidență contabilă analitică pentru proiect;

- nu a deschis și nu a efectuat înregistrări în Registrul firmei.

În consecință, s-a dispus recuperarea sumei de 105.907,50 RON și rezilierea contractului de finanțare.

În ceea ce privește nerealizarea Planului de afaceri, precum și modificarea acestuia, așa cum judicios a reținut și judecătorul fondului, reclamantul și-a asumat obligația ca începând cu anul 1 de implementare să achiziționeze teren pentru a cultiva 5.000 mp cu legume de câmp și 700 mp cu plante ornamentale.

Însă, verificând registrul general de încasări - plăți și documentele justificative aferente (facturi, chitanțe, bonuri fiscale) s-a constatat că reclamantul a avut producție de varză - în anii 2010, 2011, 2012, 2014; salată - în anul 2011; ardei - în anul 2012 și tuia în anii 2013 și 2014, dar din documentele contabile prezentate nu s-a putut identifica activitatea concretă desfășurată de beneficiar, întrucât în toată perioada de implementare a proiectului, a fost găsită o singură factură de vânzare salată, în luna noiembrie 2011.

De asemenea, deși susține că a deschis Registrul fermei și că deține fișe analitice pentru fiecare cultură, întocmite de un contabil, acesta nu a fost în măsură să aducă nicio dovadă în acest sens.

Or, potrivit Contractului de finanțare - Anexa II "Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii măsurii 112" pct. B prevede expres că "Beneficiarul are obligația de a ține evidență contabilă analitică pentru proiectul finanțat prin Programul FEADR".

Astfel, prin semnarea contractului de finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care și art. 11 alin. (2) din Anexa I care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă, adresată beneficiarului fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești; beneficiarul urmând a restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

În aceste condiții, nu prezintă relevanță susținerea recurentului în sensul că existența unor suspiciuni nu este suficientă pentru rezilierea contractului, cu atât mai mult cu cât suspiciunile au fost confirmate prin constatarea unor nereguli în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru aceste motive, reținând că în cauză nu au fost identificate motive de reformare a sentinței recurate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - Persoană Fizică Autorizată, în insolvență - lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva Sentinței nr. 227 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - NN